rezista definitie

12 definiții pentru rezista

REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A ține piept, a se opune, a se împotrivi; a nu ceda, a nu se lăsa învins de... El rezistă puțin, cum ar rezista un bolnav căruia îi deplasezi o mînă scrîntită. SEBASTIAN, T. 90. Te mirai că mai rezistă torentelor de ploaie. EMINESCU, N. 34. Romînii, duși de Ștefan, în lagăr se izbesc! Nimic nu le rezistă, nici tunuri, nici desime. ALECSANDRI, P. III 231. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A rezista bine la boală, la oboseală. ♦ A face față, a se ține tare. Unsprezece luni pe an sînt și eu un om grăbit, un om crispat, un om care aleargă, care discută, care rezistă, dar după unsprezece luni mă duc undeva departe de oraș. SEBASTIAN, T. 64.
rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă
rezistá vb., ind. prez. 1 sg. rezíst, 3 sg. și pl. rezístă
REZISTÁ vb. 1. a se împotrivi, (înv.) a (se) nevoi. (Au ~ până la ultimul om.) 2. a se ține. (A ~ bine până la sfârșitul cursei.) 3. a dura, a se păstra, a ține. (O încălțăminte care ~ mult.) 4. a (o) duce, a ține. (O haină care ~ la tăvăleală.)
REZISTÁ vb. I. intr. A nu ceda loviturii unui alt corp. ♦ (Fig.) A se împotrivi, a nu ceda, a nu se lăsa învins. ♦ (Despre idei, afirmații etc.) A se menține, a se susține prin temeinicie. [P.i. rezíst. / < fr. résister, it., lat. resistere – a se ține tare].
REZISTÁ vb. intr. 1. (despre obiecte, corpuri) a nu ceda loviturii unui alt corp. 2. (despre oameni) a se împotrivi, a nu ceda. ◊ (despre idei, afirmații etc.) a se menține, a se susține prin temeinicie. (< fr. résister, lat. resistere)
A REZISTÁ rezíst intranz. 1) (despre persoane) A manifesta tărie; a nu se lăsa învins. ~ în luptă. 2) (despre materiale) A nu se modifica sub acțiunea factorilor externi. /<fr. résister, lat. resistere
rezistà v. 1. a nu ceda la izbirea cu un alt corp: această piatră rezistă daltei; 2. a opune forță la forță; 3. fig. a suporta: el rezistă necazurilor.
*rezíst, a v. intr. (fr. résister, d. lat. resistere. V. a-sist). Nu cedez, mă opun: feru rece rezistă cĭocanuluĭ. Mă opun, țin pept, mă apăr: a rezista dușmanuluĭ. Fig. Mă țin bine, mă țin tare: a rezista ispiteĭ, osteneliĭ, dureriĭ.
REZISTA vb. 1. a se împotrivi, (înv.) a (se) nevoi. (A ~ pînă la ultimul om.) 2. a se ține. (A ~ bine pînă la sfîrșitul cursei.) 3. a dura, a se păstra, a ține. (O încălțăminte care ~ mult.) 4. a (o) duce, a ține. (O haină care ~ la tăvăleală.)

rezista dex

Intrare: rezista
rezista verb grupa I conjugarea I