Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru reziliere

REZILI├ü, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o conven╚Ťie. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din fr. r├ęsilier.
REZILIÁRE s. f. v. reziliere.
REZILI├ëRE, rezilieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a rezilia ╚Öi rezultatul ei; desfacere a unor contracte, ├«n cazul ├«n care una dintre obliga╚Ťiile reciproce nu a fost executat─â, men╚Ťin├óndu-se acele efecte ale contractului care s-au produs p├ón─â la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e-. ÔÇô Var.: (├«nv.) rezili├íre s. f.] ÔÇô V. rezilia.
REZILI├ü, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o conven╚Ťie. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din fr. r├ęsilier.
REZILIÁRE s. f. v. reziliere.
REZILI├ëRE, rezilieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a rezilia ╚Öi rezultatul ei; desfacere a unor contracte, ├«n cazul ├«n care una dintre obliga╚Ťiile reciproce nu a fost executat─â, men╚Ťin├óndu-se acele efecte ale contractului care s-au produs p├ón─â la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e-. ÔÇô Var.: (├«nv.) rezili├íre s. f.] ÔÇô V. rezilia.
REZILI├ü, reziliez, vb. I. Tranz. A desface un contract, o conven╚Ťie.
REZILIÁRE s. f. v. reziliere.
REZILI├ëRE, rezilieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a rezilia; desfacere. Rezilierea unui contract. ÔÇô Variant─â: rezili├íre (GHICA, S. 454) s. f.
rezili├í (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 rezili├íz─â, 1 pl. rezili├ęm (-li-em); conj. prez. 3 s─â rezili├ęze; ger. rezili├şnd (-li-ind)
rezili├ęre (-li-e-) s. f., g.-d. art. rezili├ęrii; pl. rezili├ęri
rezili├í vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. rezili├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. rezili├íz─â, 1 pl. rezili├ęm (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. rezili├ęze; ger. rezili├şnd (sil. -li-ind)
rezili├ęre s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. rezili├ęrii; pl. rezili├ęri
REZILIÁ vb. (JUR.) a anula, a desface. (A ~ un contract.)
REZILIÉRE s. (JUR.) anulare, desfacere. (~ unui contract.)
REZILI├ü vb. I. tr. A desface un contract, o conven╚Ťie. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iaz─â, 5 -ia╚Ťi, ger. -iind, part. -iat. / < fr. r├ęsilier].
REZILI├ëRE s.f. Ac╚Ťiunea de a rezilia ╚Öi rezultatul ei; desfiin╚Ťare, desfacere, anulare (a unui contract etc.). [Pron. -li-e-. / < rezilia].
REZILI├ü vb. tr. a desface, a anula un contract, o conven╚Ťie. (< fr. r├ęsilier)
A REZILI├ü ~├ęz tranz. rar (contracte, conven╚Ťii etc.) A face s─â-╚Öi piard─â valoarea; a anula; a desface. [Sil. -li-a] /<fr. r├ęsilier
rezili├á v. Jur. a anula un contract (= fr. r├ęsilier).
reziliare f. anularea unui act.
*rezili├ęre f. Ac╚Ťiunea de a rezilia: contract pe 3 an─ş cu drept de reziliere dup─â 2 an─ş.
*rezili├ęz v. tr. (fr. r├ęsilier, ├«n sec. XVII r├ęsilir, d. lat. resilire, a s─âri ├«napo─ş, a te retrage, d. salire, a s─âri). Anulez un contract, un act.
REZILIA vb. (JUR.) a anula, a desface. (A ~ un contract.)
REZILIERE s. (JUR.) anulare, desfacere. (~ unui contract.)

Reziliere dex online | sinonim

Reziliere definitie

Intrare: rezilia
rezilia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -li-a
Intrare: reziliere
reziliare
reziliere substantiv feminin
  • silabisire: -li-e-