reziliere definitie

2 intrări

25 definiții pentru reziliere

REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.
REZILIÁRE s. f. v. reziliere.
REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) reziliáre s. f.] – V. rezilia.
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.
REZILIÁRE s. f. v. reziliere.
REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) reziliáre s. f.] – V. rezilia.
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface un contract, o convenție.
REZILIÁRE s. f. v. reziliere.
REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de a rezilia; desfacere. Rezilierea unui contract. – Variantă: reziliáre (GHICA, S. 454) s. f.
reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)
reziliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reziliérii; pl. reziliéri
reziliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. reziliéz, 3 sg. și pl. reziliáză, 1 pl. reziliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. reziliéze; ger. reziliínd (sil. -li-ind)
reziliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. reziliérii; pl. reziliéri
REZILIÁ vb. (JUR.) a anula, a desface. (A ~ un contract.)
REZILIÉRE s. (JUR.) anulare, desfacere. (~ unui contract.)
REZILIÁ vb. I. tr. A desface un contract, o convenție. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, 5 -iați, ger. -iind, part. -iat. / < fr. résilier].
REZILIÉRE s.f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desființare, desfacere, anulare (a unui contract etc.). [Pron. -li-e-. / < rezilia].
REZILIÁ vb. tr. a desface, a anula un contract, o convenție. (< fr. résilier)
A REZILIÁ ~éz tranz. rar (contracte, convenții etc.) A face să-și piardă valoarea; a anula; a desface. [Sil. -li-a] /<fr. résilier
rezilià v. Jur. a anula un contract (= fr. résilier).
reziliare f. anularea unui act.
*reziliére f. Acțiunea de a rezilia: contract pe 3 anĭ cu drept de reziliere după 2 anĭ.
*reziliéz v. tr. (fr. résilier, în sec. XVII résilir, d. lat. resilire, a sări înapoĭ, a te retrage, d. salire, a sări). Anulez un contract, un act.
REZILIA vb. (JUR.) a anula, a desface. (A ~ un contract.)
REZILIERE s. (JUR.) anulare, desfacere. (~ unui contract.)

reziliere dex

Intrare: rezilia
rezilia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -li-a
Intrare: reziliere
reziliare
reziliere substantiv feminin
  • silabisire: -li-e-