Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru rezilien╚Ť─â

REZILI├ëN╚Ü─é s. f. M─ârime caracteristic─â pentru comportarea materialelor la solicit─ârile prin ╚Öoc, egal─â cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat pentru ruperea la ├«ncovoiere, prin ╚Öoc, a unei epruvete ╚Öi valoarea ini╚Ťial─â a ariei sec╚Ťiunii transversale ├«n care s-a produs ruperea respectiv─â. [Pr.: -li-en-] ÔÇô Din fr. r├ęsilience.
REZILI├ëN╚Ü─é s. f. M─ârime caracteristic─â pentru comportarea materialelor la solicit─ârile prin ╚Öoc, egal─â cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la ├«ncovoiere, prin ╚Öoc, a unei epruvete ╚Öi aria sec╚Ťiunii transversale ├«n care s-a produs ruperea respectiv─â. [Pr.: -li-en-] ÔÇô Din fr. r├ęsilience.
rezili├ęn╚Ť─â (-li-en-) s. f., g.-d. art. rezili├ęn╚Ťei
rezili├ęn╚Ť─â s. f. (sil. -li-en-), g.-d. art. rezili├ęn╚Ťei
REZILI├ëN╚Ü─é s.f. (Tehn.) Rezisten╚Ť─â la ╚Öoc a unui metal sau aliaj. [Pron. -li-en-. / < fr. r├ęsilience].
REZILI├ëN╚Ü─é s. f. proprietate a unui metal sau aliaj de a rezista la ╚Öocuri. (< fr. r├ęsilience)

Rezilien╚Ť─â dex online | sinonim

Rezilien╚Ť─â definitie

Intrare: rezilien╚Ť─â
rezilien╚Ť─â