Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru rezidare

REZID├ü, pers. 3 rez├şd─â, vb. I. Intranz. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×├«nÔÇŁ) A se afla, a exista; a consta. ÔÇô Din fr. r├ęsider, lat. residere.
REZID├ü, pers. 3 rez├şd─â, vb. I. Intranz. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×├«nÔÇŁ) A se afla, a exista; a consta. ÔÇô Din fr. r├ęsider, lat. residere.
REZID├ü, pers. 3. rez├şd─â, vb. I. Intranz. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬ź├«n┬╗) A consta, a exista. Izvorul for╚Ťei ╚Öi invincibilit─â╚Ťii partidului rezid─â ├«n leg─âtura str├«ns─â ╚Öi indistructibil─â cu poporul.
rezid├í (a ~) vb., ind. prez. 3 rez├şd─â
rezid├í vb., ind. prez. 3 sg. rez├şd─â
REZIDÁ vb. 1. v. consta. 2. a se afla, a consta, a exista. (Tot secretul ~ în aceea că...)
REZID├ü vb. I. intr. A se afla, a exista; a consta. [P.i. 3 rez├şd─â. / < fr. r├ęsider, cf. lat. residere].
REZID├ü vb. intr. a se afla, a exista ├«n..., a consta ├«n... (< fr. r├ęsider, lat. residere)
A REZID├ü pers. 3 rez├şd─â intranz. 1) A avea drept principiu de baz─â al existen╚Ťei; a consta. 2) A se manifesta ca esen╚Ť─â; a consta; a consista. Dificultatea rezid─â ├«n lipsa de timp. /<fr. r├ęsider, lat. residere
rezid├á v. 1. a sta cu locuin╚Ťa undeva; 2. fig. a fi, a consta: ├«n asta rezid─â chestiunea.
*rez├şd ╚Öi -d├ęz, a -├í v. intr. (fr. r├ęsider, d. lat. resid├ęre, a rezida, d. sed├ęre, a ╚Öedea. V. prezid). Am sediu, locu─şesc de obice─ş: suveranu rezid─â ├«n capital─â. Fig. Consist, m─â aflu: aic─ş rezid─â dificultatea.
REZIDA vb. 1. a consista, a consta, a sta, (├«nv.) a st─ârui. (├Än ce ~ importan╚Ťa problemei?) 2. a se afla, a consta, a exista. (Tot secretul ~ ├«n aceea c─â...)

Rezidare dex online | sinonim

Rezidare definitie

Intrare: rezida
rezida verb grupa I conjugarea I
Intrare: rezidare
rezidare infinitiv lung