rezida definitie

12 definiții pentru rezida

REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.
REZIDÁ, pers. 3. rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «în») A consta, a exista. Izvorul forței și invincibilității partidului rezidă în legătura strînsă și indistructibilă cu poporul.
rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídă
rezidá vb., ind. prez. 3 sg. rezídă
REZIDÁ vb. 1. v. consta. 2. a se afla, a consta, a exista. (Tot secretul ~ în aceea că...)
REZIDÁ vb. I. intr. A se afla, a exista; a consta. [P.i. 3 rezídă. / < fr. résider, cf. lat. residere].
REZIDÁ vb. intr. a se afla, a exista în..., a consta în... (< fr. résider, lat. residere)
A REZIDÁ pers. 3 rezídă intranz. 1) A avea drept principiu de bază al existenței; a consta. 2) A se manifesta ca esență; a consta; a consista. Dificultatea rezidă în lipsa de timp. /<fr. résider, lat. residere
rezidà v. 1. a sta cu locuința undeva; 2. fig. a fi, a consta: în asta rezidă chestiunea.
*rezíd și -déz, a v. intr. (fr. résider, d. lat. residére, a rezida, d. sedére, a ședea. V. prezid). Am sediu, locuĭesc de obiceĭ: suveranu rezidă în capitală. Fig. Consist, mă aflu: aicĭ rezidă dificultatea.
REZIDA vb. 1. a consista, a consta, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanța problemei?) 2. a se afla, a consta, a exista. (Tot secretul ~ în aceea că...)

rezida dex

Intrare: rezida
rezida verb grupa I conjugarea I