rezervatar definitie

9 definiții pentru rezervatar

REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Moștenitor) care are dreptul la rezerva legală din succesiune.
rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre
rezervatár adj. m. (despre moștenitori), s. m., pl. rezervatári; f. sg. rezervatáră, pl. rezervatáre
rezervatár adj. n. (despre stat), s. n., pl. rezervatáre
REZERVATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. // s.n. Stat care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. [Cf. fr. réservataire].
REZERVATÁR, -Ă I. adj., s. m. f. (moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. II. adj., s. n. (stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. (< fr. réservataire)
REZERVATÁR ~ă (~i, ~e) și substantival 1) (despre moștenitori) Care are dreptul la rezervă succesorală. 2) (despre state) Care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. / <fr. réservataire

rezervatar dex

Intrare: rezervatar (adj.)
rezervatar adjectiv adjectiv neutru substantiv neutru
Intrare: rezervatar (s.m.)
rezervatar substantiv neutru adjectiv neutru substantiv masculin