Dicționare ale limbii române

2 intrări

32 definiții pentru rezerva

REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.
REZÉRVĂ, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor situații neprevăzute. Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse. (Fin.) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nicio sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum și valutele și devizele liber convertibile în aur, destinate operațiilor internaționale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (Jur.) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. (Fiziol.) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm3 de dioxid de carbon care se degajă din 100 ml de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ◊ Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. ◊ Loc. adj. De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ Spec. (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. ◊ Loc. adv. Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nicio garanție. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ◊ Loc. prep. Sub rezerva... = cu condiția... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles. ♦ Fig. Prudență, circumspecție; discreție; reticență; p. ext. răceală, indiferență; jenă. – Din fr. réserve.
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.
REZÉRVĂ, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor greutăți neprevăzute. Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse. (Fin.) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nici o sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum și valutele și devizele liber convertibile în aur, destinate operațiilor internaționale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (Jur.) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. (Fiziol.) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm3 de bioxid de carbon care se degajează din 100 ml de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ◊ Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. ◊ Loc. adj. De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ Spec. (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. ◊ Loc. adv. Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nici o garanție. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ◊ Loc. prep. Sub rezerva... = cu condiția... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles. ♦ Fig. Prudență, circumspecție; discreție; reticență; p. ext. răceală, indiferență; jenă. – Din fr. réserve.
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A reține, a opri, a păstra, a pune deoparte (ceva pentru cineva sau pentru ceva). Firește eu îi rezervasem locul lîngă mine, dar a trebuit să fac la fel cu ceilalți. CAMIL PETRESCU, U. N. 103. Îi rezervam pateticul finalului. HASDEU, I. V. 171. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul de a... = a-și păstra pentru sine dreptul de a... Îmi rezerv dreptul de a face ultima corectură. ♦ Fig. A destina, a hărăzi, a pregăti, a-i face cuiva parte de... Nici nu aruncase o privire la tovarășa de drum pe care i-o rezerva întîmplarea. C. PETRESCU, C. V. 19. Cîtă umilire mi-a rezervat azi soarta! S-a sfîrșit tot. ALECSANDRI, T. II 189. – Prez. ind. și: (învechit) rezervez (ALECSANDRI, S. 5).
REZÉRVĂ, rezerve, s. f. 1. Cantitate (de alimente, de obiecte, de bani etc.) pusă deoparte și păstrată spre a fi întrebuințată mai tîrziu; depozit (2). Trebuie să producem atît, încît nu numai să acoperim nevoile de materii prime ale industriei, ci să creăm rezerve de stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 542. Nu pomenea nimic despre rezervele în monedă bună ce le avea la banca din București. REBREANU, R. II 19. ◊ (Jur.) Rezervă legală = parte din averea succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, în paguba unor anumiți moștenitori. Fond de rezervă v. fond (II 1). ◊ Loc. adj. (Despre o piesă oarecare) De rezervă = care e la fel cu piesa în funcțiune și poate fi utilizată la nevoie. Ion Ozun își cumpărase un lacăt solid și discret, cu o cheie de rezervă. C. PETRESCU, C. V. 44. ◊ Expr. Rezervă internă = posibilitate de creștere a capacității de producție a unei întreprinderi, care poate consta în mai buna așezare și folosire a mașinilor, în reducerea consumului de materiale, în mai buna organizare a procesului tehnologic etc. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile, industrializabile, care se găsește în subsolul unui anumit teren. Rezerve geologice de țiței. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. La spitalul județean... sînt într-o rezervă cu un camarad din regiment. CAMIL PETRESCU, U. N. 418. 3. Parte din armată, chemată sub arme numai în caz de război; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. După un scurt schimb de vederi între comandanții de batalioane, se găsește că e rîndul nostru să fim trecuți la rezervă. CAMIL PETRESCU, U. N. 308. ◊ Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană sau grup de persoane destinat să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. Activul de partid va deveni principala rezervă de cadre pentru întărirea conducerii organizațiilor de partid, de stat, economice și obștești. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2869. ♦ (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. Față de lumea străină care îl exploata, a avut o rezervă deosebită. SADOVEANU, E. 24. Foarte lăudabil. Cu singura rezervă că eu nu sînt un oficiu de plasare. C. PETRESCU, C. V. 134. ◊ Loc. adv. Fărắ rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Mușat și-a deschis inima fără rezervă și i-a spus o mulțime de lucruri. GALACTION, O. I 131. Sub toate rezervele = fără nici o garanție. Cu multă rezervă (sau cu toată rezerva) = fără siguranță, cu îndoială, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veracitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt. Știrile acestea trebuiesc primite cu multă rezervă. REBREANU, R. II 225. ◊ Loc. prep. Sub rezerva... = cu condiția... Sub rezerva aprobării ulterioare. ◊ Expr. A face rezerve = a-și exprima îndoieli asupra justeții unei teze. N-am aprobat redacția răspunsului celor de la Brussa făcută de Rosetti, și deși am subscris-o, dar am spus tutulor rezervele ce fac. BĂLCESCU, la GHICA, A. 462. Făcînd rezervele noastre în privința dreptului ce voia Europa a-și însuși, adică de a interveni în organizațiunea dinăuntru a unei țări... și astăzi recunosc că bine am făcut. KOGĂLNICEANU, S. A. 204. ♦ Fig. Faptul de a fi prudent, circumspect, reținut în vorbe, acțiuni etc.; discreție; p. ext. răceală, jenă. Rezerva de la început se risipise. Toți vorbeau tare. C. PETRESCU, C. V. 297. Căpitanul vaporului se ținuse pe tot timpul conflictului la distanță, într-o prudentă rezervă. BART, S. M. 91.
rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă
rezérvă s. f., g.-d. art. rezérvei; pl. rezérve
rezervá vb., ind. prez. 1 sg. rezérv, 3 sg. și pl. rezérvă
rezérvă s. f., g.-d. art. rezérvei; pl. rezérve
REZERVÁ vb. 1. a reține. (I-a ~ un bilet la teatru.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am ~ niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a ~ loc la rând.)
REZERVÁ vb. v. da, destina, hărăzi, hotărí, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.
REZÉRVĂ s. 1. (înv.) rezervație. (Mai are o ~ de alimente.) 2. v. marjă. 3. v. îndoială. 4. v. reținere. 5. reticență, reținere, (livr.) parcimonie. (O ~ neîntemeiată a cuiva.) 6. v. critică.
REZÉRVĂ s. v. răceală.
REZERVÁ vb. I. tr. A păstra, a reține pentru cineva. ♦ A pune la o parte, a opri (ceva) dintr-un tot. ♦ (Fig.) A destina. ♦ refl. A se reține. [P.i. rezérv. / < fr. réserver, lat. reservare].
REZÉRVĂ s.f. 1. Cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit. ◊ Rezervă succesorală = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. ♦ (Fig.; mai ales la pl.) Posibilități. ◊ Rezerve interne = totalitatea posibilităților existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit realizarea unor cantități sporite de produse. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile conținute într-un zăcământ. 2. Cameră de spital unde se internează un singur bolnav. 3. Parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție. 4. Motiv de îndoială, obiecție. ◊ Fără rezervă = fără reținere, în întregime. ♦ (Fig.) Prudență, cumpătare, măsură; discreție; (p. ext.) răceală, indiferență, jenă. [< fr. réserve < réserver – a pune deoparte].
REZERVÁ vb. tr. a păstra, a reține pentru cineva. ◊ a pune la o parte. ◊ (fig.) a destina. (< fr. réserver, lat. reservare)
REZÉRVĂ s. f. 1. cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit. ♦ (jur.) ~ succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, rezervată de drept unor anumiți moștenitori. ◊ (fig.; pl.) posibilități. ◊ cantitate de substanțe minerale utile într-un zăcământ. 2. cameră de spital unde se internează un singur bolnav. 3. parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ◊ (sport) jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție. 4. motiv de îndoială, obiecție. ♦ fără ~ = fără reținere, în întregime. ◊ (fig.) prudență, cumpătare, măsură; discreție. (p. ext.) răceală, indiferență. (< fr. réserve)
A REZERVÁ rezérv tranz. 1) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă; a păstra; a reține. ◊ A-și ~ dreptul a păstra pentru sine dreptul de a... 2) fig. (despre soartă, providență etc.) A stabili dinainte; a hărăzi; a meni; a sorti; a ursi; a soroci; a predestina. /<fr. réserver
REZÉRVĂ ~e f. 1) Totalitate de bunuri materiale puse la păstrare pentru a fi folosite în caz de nevoie. ◊ ~e ale producției posibilități neutilizate pentru sporirea producției. ~e interne posibilități nefolosite de care dispune o întreprindere pentru sporirea producției, fără investiții suplimentare. ~ de muncă tineri din școlile polivalente care se pregătesc să îmbrățișeze diverse specialități. ~ de aur (sau ~-aur) fond centralizat de aur care se păstrează în băncile centrale sau în trezoreria unui stat. ~e naturale cantitate de substanțe minerale utile aflate în scoarța terestră. ~ succesorială parte dintr-o avere succesorială de care testatarul nu poate dispune liber, fiind rezervată unor anumiți moștenitori. 2) Categorie de cetățeni care au satisfăcut serviciul militar și care urmează a fi mobilizați în caz de război. Ofițer de ~. 3) Unitate militară neangajată, care intervine în luptă în caz de necesitate. 4) Persoană sau obiect care poate fi folosit în caz de nevoie; disponibilitate. 5) Lipsă de încredere; neîncredere; îndoială. A avea ~e față de cineva.Fără ~ (sau ~e) în întregime; necondiționat. Cu multă ~ fără a garanta exactitatea și autenticitatea unui fapt. Sub ~a... cu condiția... [G.-D. rezervei] /<fr. réserve
rezervà v. 1. a reține o parte dintr’un tot; 2. a păstra pentru alt timp sau pentru altă întrebuințare: îmi rezerv bani pentru o călătorie; 3. a destina: a rezerva o pedeapsă culpabililor; 4. a remite pentru altădată.
rezervă f. 1. acțiunea de a rezerva și lucrul rezervat; 2. fig. discrețiune, cumpătare: a bea cu rezervă; 3. restricțiune: a face rezervele sale; 4. partea armatei compusă din oameni cari și-au făcut timpul de serviciu și cari sunt rechemați în caz de răsboiu; 5. corp de trupe ținute în ziua bătăliei la distanța acțiunii spre a le dirija la nevoie asupra puncturilor slabe.
*rezérv, a v. tr. (lat. reservare. V. sărbez). Pun la o parte, păstrez, opresc p. alt-cineva, p. alt scop orĭ pe alt timp: a rezerva o parte din cîștig, a rezerva un loc cuĭva, a rezerva banĭ de drum. Fig. Destinez, hotărăsc: a rezerva o surpriză cuĭva. V. refl. Mă păstrez, aștept altă ocaziune: a te rezerva pentru un ospăț (ținîndu-te nemîncat). A-țĭ rezerva dreptu de a, a păstra p. tine dreptu de a.
*rezérvă f., pl. e (fr. réserve, it. riserva; rus. rezérv). Arm. Acea parte a armateĭ care se compune din oamenĭ cam de 30-40 de anĭ și care nu e chemată de cît la războĭ saŭ alt caz grav. Acea parte din trupe care e lăsată maĭ în urmă ca să fie odihnită și gata de atac atuncĭ cînd cele-lalte trupe vor avea nevoĭe de ajutor. Ofițer în rezervă, ofițer care se face din absolvențiĭ cursuluĭ superior al școalelor secundare după ce a făcut un an stagiu de soldat, a trecut un examin de plotonier și a fost înaintat în fine sublocotenent. Eĭ există numaĭ în trupele de uscat și înaintează în timp de pace numaĭ pînă la gradu de maĭor depunînd în acest caz alt examin. Se maĭ numesc „ofițerĭ în rezervă” și ofițeriĭ retrașĭ din activitate, dar ținuțĭ încă la dispozițiunea armateĭ. Aceștĭa există și în marină și pot avea orĭ-ce grad. Pin ext. Parte cruțată din alta maĭ mare (cum ar fi o parte din copaciĭ uneĭ pădurĭ tăĭate, o parte dintr’o sumă destinată altĭ scop ș. a.). Rezerve nutritive saŭ alimentare, parte din mîncare prefăcută în corp și ascunsă pin țesuturĭ p. a servi la nevoĭe (în timp de foame îndelungată). Jur. Rezervă legală, acea parte din moștenire de care testatoru nu poate dispune liber, ci trebuĭe s’o lase copiilor saŭ altor moștenitorĭ legitimĭ. V. cotitate). Fig. Restricțiune: amiciția nu admite rezervă. Cumpătare, măsură: a vorbi cu rezervă. Rezervă mentală, V. restricțiune. A face rezerve, a nu admite în întregime un act orĭ o ideĭe: fac rezerve în privința celor afirmate de el. Fără rezervă, fără excepțiune, în total: a admite fără rezervă. Supt rezervă, cu excepțiune, lăsînd loc p. vre-o excepțiune: a da o știre supt rezervă.
rezerva vb. v. DA. DESTINA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SORTI. URSI.
REZERVA vb. 1. a reține. (I-a ~ un bilet.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am ~ niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a ~ loc la rînd.)
rezervă s. v. RĂCEALĂ. RETICENȚĂ.
REZERVĂ s. 1. (înv.) rezervație. (Mai are o ~ de alimente.) 2. margine, marjă. (Să lăsăm o ~ pentru orice eventualitate.) 3. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranță, scepticism, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (înv.) aporie, îndoință. (~ lui era în parte întemeiată.) 4. reținere, (fig.) măsură. (~ în comportare.) 5. critică, obiecție, observație, (rar) observare. (Are unele ~ după lectura romanului.)
jucătór-rezérvă s. m. Jucător care poate înlocui pe un titular ◊ „[Numele] unui jucător-rezervă [la fotbal]” I.B. 9 XI 66 p. 4 (din jucător [de] rezervă)
REZERVĂ parașută de rezervă.
REZERVĂ DE AVARIE cantitate de alimente și apă obligatorie la bordul aeronavelor care efectuează zboruri de lungă durată pentru situații neprevăzute (aterizări forțate în zone deșertice, regiuni polare, regiuni nepopulate etc.)Există rezervă de avarie: păstrată la bordul aeronavei și individuală.
REZÉRVĂ (< fr.) s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale, etc. reținută pentru a fi folosită mai târziu, la nevoie; depozit (2). ◊ Rezerve de stat = cantități de bunuri materiale (dintre cele mai importante) acumulate și păstrate de stat pentru a fi folosite în cazul ivirii unor greutăți neprevăzute (calamități naturale, greutăți de aprovizionare din import etc.). ◊ Rezerve interne = resurse de mărire și îmbunătățire a producției existente într-o unitate economică. ◊ R. bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită în vederea acoperirii cheltuielilor în cazul sporirii lor neprevăzute sau a nerealizării integrale a veniturilor. ◊ Rezervele minime obligatorii = disponibilitățile bănești ale băncilor, în lei și în valută, păstrate în conturi deschise deschise la Banca Națională. Se constituie ca o rată (cotă procentuală) din obligațiile băncilor, în monedă națională și în valută, rezultate din acceptarea depozitelor și a altor fonduri. Rata r. minime obligatorii se stabilește de Banca Națională și se modifică în funcție de obiectivele politicii monetare. ◊ R.-aur = cantitate de aur aflată în depozitul băncilor de emisiune spre a servi drept garanție pentru biletele de bancă emise și pentru lichidarea datoriilor către alte țări în cazul în care nu există o altă posibilitate de lichidare (ex. prin export de mărfuri, plată în devize) a datoriilor respective. ◊ R. lichidă = a) cantitate de aur, de valute și de devize liber-convertibile în aur de care dispune la un moment dat o bancă sau o țară pentru a efectua plăți internaționale; b) totalitatea mijloacelor bănești (existente sub orice formă), negrevate de nici o sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc. 2. Cantitatea de substanță minerală utilă dintr-un zăcământ, pusă în evidență prin lucrări geologice de prospecțiune și de explorare (lucrări miniere sau foraje). 3. (MILIT.) Parte a forțelor sau a mijloacelor păstrată la dispoziția comandantului pentru a fi folosită după nevoi în perioada luptei. ♦ Parte a armatei care nu se află sub arme și este formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar (ex. ofițer în r., subofițer în r.). ♦ Persoană sau grup de persoane destinat să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. ♦ (SPORT) Jucător care înlocuiește pe titular într-un meci, într-o competiție etc. 4. Cameră de spital în care se internează singur un bolnav sau cel mult doi. 5. (Dr.) Manifestare de voință a unui stat care consimte să devină parte la un tratat cu privire la neaplicarea ori aplicarea specifică în privința sa a uneia dintre clauzele tratatului. ◊ R. succesorală = parte din succesiunea unei persoane de la care moștenitorii rezervatari nu pot fi înlăturați printr-un act de libertate de către cel ce lasă moștenirea. 6. R. alcalină v. alcalin. 7. Obiecție, îndoială, motiv de îndoială. ◊ Loc. Fără rezervă = fără reticențe; în întregime. Sub rezerva... = cu condiția... Cu rezervă = fără siguranță, cu îndoială. ♦ Fig. Prudență, circumspecție; cumpătare; p. ext. răceală, indiferență.

Rezerva dex online | sinonim

Rezerva definitie

Intrare: rezervă
rezervă substantiv feminin
Intrare: rezerva
rezerva verb grupa I conjugarea I