Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru rezem─âtoare

RĂZIMĂTOÁRE s. f. v. rezemătoare.
REZEM─éTO├üRE, rezem─âtori, s. f. 1. Sp─âtar, speteaz─â (de scaun). ÔÖŽ Fiecare dintre p─âr╚Ťile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijin─â bra╚Ťele. 2. Balustrad─â, parapet, ramp─â. [Var.: (reg.) r─âzim─âto├íre s. f.] ÔÇô Rezema + suf. -─âtoare.
RĂZIMĂTOÁRE s. f. v. rezemătoare.
REZEM─éTO├üRE, rezem─âtori, s. f. 1. Sp─âtar, speteaz─â (de scaun). ÔÖŽ Fiecare dintre p─âr╚Ťile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijin─â bra╚Ťele. 2. Balustrad─â, parapet, ramp─â. [Var.: (reg.) r─âzim─âto├íre s. f.] ÔÇô Rezema + suf. -─âtoare.
RĂZIMĂTOÁRE s. f. v. rezemătoare.
REZEM─éTO├üRE, rezem─âtori, s. f. (╚śi ├«n forma r─âzim─âtoare) 1. Sp─âtar, speteaz─â (de scaun). L─âs─â capul ├«napoi pe r─âzim─âtoarea fotoliului ╚Öi ├«nchise ochii. REBREANU, R. I 227. Se duse p├«n─â la fereastr─â, se ├«ntoarse ╚Öi r─âmase cu m├«na pe rezem─âtoarea unui scaun, g├«ndindu-se. D. ZAMFIRESCU, R. 39. ÔÖŽ Fiecare dintre p─âr╚Ťile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se reazem─â bra╚Ťele. Scaunele erau de nuc, cu sp─âtare ├«nalte ╚Öi cu rezem─âtori pentru m├«ni. GANE, N. II 160. 2. Balustrad─â, parapet, ramp─â. Se a╚Öezar─â to╚Ťi cinci sprijini╚Ťi de rezem─âtoarea pode╚Ťului. D. ZAMFIRESCU, R. 134. ÔÇô Variant─â: (Mold.) r─âzim─âto├íre s. f.
rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri
rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri
REZEMĂTOÁRE s. 1. v. reazem. 2. (TEHN.) (reg.) jug. (~ la piuă.) 3. (CONSTR.) balustradă, parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scara.) 4. spate, spătar, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.)
REZEM─éTO├üRE ~├│ri f. Element al unui obiect de mobil─â (sp─âtar, speteaz─â) sau al unei construc╚Ťii (balustrad─â, parapet) de care se poate sprijini sau rezema; sprijinitoare. /a (se) rezema + suf. ~─âtoare
rezem─âtoare f. ceeace serv─â de reazim.
rezem─âto├íre f., pl. or─ş. Lucru fix de care se reaz─âm─â altu: rezem─âtoare de pu╚Öt─ş sa┼ş rastel. ÔÇô ├Än est r─âz─âm-.
REZEMĂTOARE s. 1. (TEHN.) reazem, sprijin. (O piesă care servește ca ~.) 2. (TEHN.) (reg.) jug. (~ la piuă.) 3. balustradă, parapet, parmaclîc, pălimar, rampă, mînă curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.) 4. spate, spătar, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.)

Rezem─âtoare dex online | sinonim

Rezem─âtoare definitie

Intrare: rezem─âtoare
rezem─âtoare substantiv feminin
r─âzim─âtoare