rezemătoare definitie

13 definiții pentru rezemătoare

RĂZIMĂTOÁRE s. f. v. rezemătoare.
REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.
RĂZIMĂTOÁRE s. f. v. rezemătoare.
REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.
RĂZIMĂTOÁRE s. f. v. rezemătoare.
REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. (Și în forma răzimătoare) 1. Spătar, spetează (de scaun). Lăsă capul înapoi pe răzimătoarea fotoliului și închise ochii. REBREANU, R. I 227. Se duse pînă la fereastră, se întoarse și rămase cu mîna pe rezemătoarea unui scaun, gîndindu-se. D. ZAMFIRESCU, R. 39. ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se reazemă brațele. Scaunele erau de nuc, cu spătare înalte și cu rezemători pentru mîni. GANE, N. II 160. 2. Balustradă, parapet, rampă. Se așezară toți cinci sprijiniți de rezemătoarea podețului. D. ZAMFIRESCU, R. 134. – Variantă: (Mold.) răzimătoáre s. f.
rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri
rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri
REZEMĂTOÁRE s. 1. v. reazem. 2. (TEHN.) (reg.) jug. (~ la piuă.) 3. (CONSTR.) balustradă, parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scara.) 4. spate, spătar, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.)
REZEMĂTOÁRE ~óri f. Element al unui obiect de mobilă (spătar, spetează) sau al unei construcții (balustradă, parapet) de care se poate sprijini sau rezema; sprijinitoare. /a (se) rezema + suf. ~ătoare
rezemătoare f. ceeace servă de reazim.
rezemătoáre f., pl. orĭ. Lucru fix de care se reazămă altu: rezemătoare de puștĭ saŭ rastel. – În est răzăm-.
REZEMĂTOARE s. 1. (TEHN.) reazem, sprijin. (O piesă care servește ca ~.) 2. (TEHN.) (reg.) jug. (~ la piuă.) 3. balustradă, parapet, parmaclîc, pălimar, rampă, mînă curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.) 4. spate, spătar, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.)

rezemătoare dex

Intrare: rezemătoare
rezemătoare substantiv feminin
răzimătoare