rezedă definitie

16 definiții pentru rezedă

REZÉDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.
REZÉDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.
REZÉDĂ, rezede, s. f. (Bot.; Transilv.) Rozetă (1). O romanță cu mușcate și frunze de rezedă, cu suflul larg și adînc de stepă. VORNIC, P. 140.
rezédă s. f., g.-d. art. rezédei; pl. rezéde
rezédă s. f., g.-d. art. rezédei; pl. rezéde
REZÉDĂ s. (BOT.) 1. (Reseda odorata) rozetă, (reg.) prescure, busuioc-domnesc, (Bucov. și Transilv.) zmeurică, zmeuriță. 2. (Reseda luteola) rechie, (reg.) rozetă.
REZÉDĂ s. v. rechie.
REZÉDĂ s.f. Plantă erbacee originară din nordul Africii, cu flori mici, galbene-verzui, foarte mirositoare; (pop.) rozetă. [< fr. réséda, lat. reseda].
REZÉDĂ s. f. plantă erbacee, din nordul Africii, cu flori mici, galbene-verzui, foarte mirositoare; rozetă. (< fr. réséda, germ. Reseda)
REZÉDĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cu tulpină ramificată, cu frunze mari, alungite, și cu flori mărunte, aromate, de culoare galbenă-aurie, dispuse în ciorchini terminali; rozeta. 2) Floare a acestei plante. /<fr. réséda, germ. Resede, ung. rezeda
rezedă f. plantă a cării floare exală un miros plăcut.
*rezédă f., pl. e (lat. reséda, d. resedáre, a alina, fiind-că unele varietățĭ ale eĭ aŭ fost întrebuințate ca sedative. V. sedativ). Bot. O plantă erbacee originară din nordu Africiĭ (Cirenaica), de unde (la 1733-37) a fost adusă de N. Granger la Paris. E cultivată p. florile eĭ plăcut mirositoare și în formă de strugureĭ ridicațĭ drept în sus (reseda odorala). Floarea acesteĭ plante. – Pop. rozetă.
REZE s. (BOT.) 1. (Reseda odorata) rozetă, (reg.) prescure, busuioc-domnesc, (Bucov. și Transilv.) zmeurică, zmeuriță. 2. (Reseda luteola) rechie, (reg.) rozetă.
reze s. v. RECHIE.
REZÉDĂ (< fr., lat.) s. f. Plantă decorativă erbacee, din familia resedaceelor, cu tulpină înaltă de 30-60 cm, ramificată la bază, cu frunze întregi alungite și cu flori mici galbene-aurii, în racem, cu miros plăcut (Reseda odorata); (pop.) rozetă (4). Utilizată pentru vopsirea fibrelor naturale în galben.
RESEDA L., REZEDĂ, ROZETĂ, fam. Resedaceae. Gen originar din Europa de S, Asia Mică, Africa de N și tropicală pînă în India, cca 48 specii, erbacee, anuale sau vivace, 40 cm înălțime, stamine numeroase) dispuse în inflorescențe piramidale, mărunte, cu miros plăcut. În condiții normale înflorește toată vara.

rezedă dex

Intrare: rezedă
rezedă substantiv feminin