Dicționare ale limbii române

2 intrări

6 definiții pentru rezecare

REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.
rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă
rezecá vb., ind. prez. 1 sg. rezéc, 3 sg. și pl. rezécă
REZECÁ vb. I. tr. A face o rezecție; a rezecționa. [P.i. rezéc. / < fr. réséquer].
REZECÁ vb. tr. a face o rezecție. (< fr. réséquer)

rezecare definitie

rezecare dex

Intrare: rezeca
rezeca verb grupa I conjugarea I
Intrare: rezecat
rezecat participiu
rezecare infinitiv lung