rezecție definitie

9 definiții pentru rezecție

REZÉCȚIE, rezecții, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau organ, parțial sau în totalitate. – Din fr. résection, lat. resectio, -onis.
REZÉCȚIE, rezecții, s. f. Operație chirurgicală prin care se taie și se înlătură, în parte sau în întregime, un organ sau un țesut. – Din fr. résection, lat. resectio, -onis.
REZÉCȚIE, rezecții, s. f. (Med.) Operație care constă în tăierea și scoaterea, în parte sau în întregime, a unui organ sau a unui țesut. Rezecția stomacului. ▭ Metoda pentru determinarea localizărilor musculare există și constă fie în secționarea sau rezecția neuronului care dă inervarea mușchiului, fie în rezecția mușchiului însuși. PARHON, O. A. I 27.
rezécție (-ți-e) s. f., art. rezécția (-ți-a), g.-d. art. rezécției; pl. rezécții, art. rezécțiile (-ți-i-)
rezécție s. f. (sil. -ți-e), art. rezécția (sil. -ți-a), g.-d. art. rezécției; pl. rezécții, art. rezécțiile (sil. -ți-i-)
REZÉCȚIE s.f. Operație chirurgicală constând în tăierea și scoaterea (parțială sau totală a) unui organ sau a unui țesut. [Gen. -iei, var. rezecțiune s.f. / cf. fr. résection < lat. resectio < resecare – a tăia].
REZÉCȚIE s. f. îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau organ. (< fr. résection, lat. resectio)
REZÉCȚIE ~i f. Intervenție chirurgicală prin care se înlătură (parțial sau integral) un organ sau un țesut afectat. [G.-D. rezecției; Sil. -ți-e] /<fr. résection, lat. resectio, ~onis
*resecțiúne f. (lat. resectio. V. secțiune). Chir. Tăĭerea capătuluĭ unuĭ os bolnav.

rezecție dex

Intrare: rezecție
rezecție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e