REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -ce, adj. (Înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).

REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -ce, adj. (Înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).

REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -e, adj. (Învechit) De război. Aș putea fi de folos la organizația măsurilor rezbelnice. La GHICA, A. 152.

rezbélnic (înv.) adj. m., pl. rezbélnici; f. rezbélnică, pl. rezbélnice

rezbélnic adj. m., pl. rezbélnici; f. sg. rezbélnică, pl. rezbélnice

REZBÉLNIC adj. v. războinic.

rezbelnic adj. v. RĂZBOINIC.