revolver definitie

13 definiții pentru revolver

REVOLVÉR, revolvere, s. n. 1. Armă de foc cu repetiție, portativă, de dimensiuni mici, care se mânuiește cu o singură mână. 2. (Mec.) Ciocan pneumatic. ◊ Strung-revolver = strung echipat cu mai multe unelte care lucrează succesiv și care servește la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. – Din fr. revolver, germ. Revolver.
REVOLVÉR, revolvere, s. n. 1. Armă de foc cu repetiție, portativă, de dimensiuni mici, care se mânuiește cu o singură mână. 2. (Mec.) Ciocan pneumatic. ◊ Strung-revolver = strung echipat cu mai multe unelte care lucrează succesiv și care servește la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. – Din fr. revolver, germ. Revolver.
REVOLVÉR, revolvere, s. n. 1. Armă de foc portativă, mînuită cu o singură mînă și avînd o magazie în care se pot introduce mai multe cartușe, pentru a face trageri cu repetiție; pistol. Sta răzimat în baltag și privea și el țintă la revolverul meu englezesc. SADOVEANU, O. VIII 244. Punînd mîna pe revolver, mă sculai iute și drept în picioare. HOGAȘ, M. N. 110. 2. (Mec.) Ciocan pneumatic. Nituirea se face automat cu ciocanul pneumatic, numit și revolver. ♦ Strung (sistem) revolver = strung cu mai multe unelte care lucrează succesiv și care sînt fixate într-un suport rotativ montat pe o sanie. ◊ Compus: cap-revolver = suportul rotativ care se găsește pe sania strungului-revolver.
revolvér s. n., pl. revolvére
revolvér s. n., pl. revolvére
REVOLVÉR s. 1. pistol. 2. v. ciocan pneumatic.
REVOLVÉR s.n. 1. Armă de foc asemănătoare pistoletului, cu care se pot trage mai multe focuri fără a o reîncărca și care are o singură țeavă cu un butoiaș cilindric, unde se țin cartușele. 2. Ciocan pneumatic. 3. Sistem-revolver = tip de dispozitiv care declanșează automat mișcările succesive ale unei piese de mașină. ♦ Strung-revolver = strung universal care servește la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. [< fr. revolver, cf. engl. revolve – a se reîntoarce].
REVOLVÉR s. n. 1. armă de foc cu un butoiaș cilindric unde se țin cartușele, cu care se pot trage mai multe focuri fără a reîncărca. 2. ciocan pneumatic. 3. sistem-~ = dispozitiv care declanșează automat mișcările succesive ale unei piese de mașină. ♦ strung-~ = strung universal la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. (< fr. revolver, germ. Revolver)
REVOLVÉR ~e n. 1) Mică armă portativă cu repetiție și cu magazie în formă de butoiaș, mânuită cu o singură mână. 2) Ciocan mecanic acționat cu aer comprimat; ciocan pneumatic. ◊ Strung-~ strung universal folosit la prelucrarea în serie a unor piese de formă complicată. /<fr. revolver, germ. Revolver
revolver n. pistol cu care se poate descărca dintr’o dată mai multe focuri.
*revolvér n., pl. e (fr. revolver, d. engl. revólver, derivat d. to revolve, care e lat. revólvere, a se’nvîrti, a se rostogoli. V. revoluțiune). Un fel de pistol cu maĭ multe focurĭ inventat la 1835 de colonelu Colt din Statele Unite. Cartușele luĭ staŭ într’un cilindru care se’nvîrte și le aduce la locu de pornire cînd tragĭ. – Și revólver (după engl. saŭ rus.).
REVOLVER s. 1. pistol. 2. (TEHN.) ciocan pneumatic.
REVOLVÉR (< fr., germ.) s. m. Armă de foc cu repetiție, de dimensiuni mici, care se mânuiește cu o singură mână. Inventatorul său (1836) a fost americanul Samuel Colt (1814-1862).

revolver dex

Intrare: revolver
revolver substantiv neutru