REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A schimba radical, a transforma brusc și din temelii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la popoare, clase sociale, colectivități de oameni etc.) A aduce în stare de revoluție, a îndemna la revoluție. În cale, în toate părțile, Mihai revoluționa popoarele și le silea... a se uni cu armia sa. BĂLCESCU, O. II 233. 2. A schimba radical, a transforma de obicei brusc și din temelie. Aburul și mașinile au transformat manufactura în industrie modernă, revoluționînd întreaga temelie a societății burgheze.

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. revoluționéz, 3 sg. și pl. revoluționeáză

REVOLUȚIONÁ vb. I. tr. A schimba, a preface, a transforma radical. [Pron. -ți-o-. / < fr. révolutionner].

REVOLUȚIONÁ vb. tr. a schimba, a preface, a transforma radical. (< fr. révolutionner)

A REVOLUȚIONÁ ~éz tranz. 1) (mase de oameni) A pregăti la luptă revoluționară. 2) (stări de lucruri) A schimba radical; a transforma din temelie. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionner

revoluționà v. 1. a agita o revoluțiune; 2. fig. a turbura profund, a transforma.

*revoluționéz v. tr. (fr. révolutionner). Fac marĭ schimbărĭ în spirite, în știință: descoperirea Americiiĭ a revoluționat lumea.