Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru revolu╚Ťionar

REVOLU╚ÜION├üR, -─é, revolu╚Ťionari, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ╚Ťine de revolu╚Ťie, care este ├«n leg─âtur─â cu revolu╚Ťia, care ader─â la revolu╚Ťie sau propag─â revolu╚Ťia. ÔÖŽ Fig. Care produce o transformare radical─â ├«ntr-un anumit domeniu; ├«nnoitor, transformator. 2. S. m. ╚Öi f. Partizan, adept al revolu╚Ťiei (I); participant la o revolu╚Ťie. [Pr.: -╚Ťi-o-] ÔÇô Din fr. r├ęvolutionnaire.
REVOLU╚ÜION├üR, -─é, revolu╚Ťionari, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ╚Ťine de revolu╚Ťie, care este ├«n leg─âtur─â cu revolu╚Ťia, care ader─â la revolu╚Ťie sau propag─â revolu╚Ťia. ÔÖŽ Fig. Care produce o transformare radical─â ├«ntr-un anumit domeniu; ├«nnoitor, transformator. 2. S. m. ╚Öi f. Partizan, adept al revolu╚Ťiei (I); participant la o revolu╚Ťie. [Pr.: -╚Ťi-o-] ÔÇô Din fr. r├ęvolutionnaire.
REVOLU╚ÜION├üR1, -─é, revolu╚Ťionari, -e, adj. 1. Care ╚Ťine de revolu╚Ťie, care e ├«n leg─âtur─â cu revolu╚Ťia, care ader─â la revolu╚Ťie, care propag─â revolu╚Ťia. F─âr─â teorie revolu╚Ťionar─â nu poate s─â existe nici mi╚Öcare revolu╚Ťionar─â. LENIN, O. V 355. I-a adus ╚Ötirea c─â la Izlaz a izbucnit revolu╚Ťia, c─â s-a numit acolo un guvern revolu╚Ťionar. CAMIL PETRESCU, O. II 270. [┬źNoi vrem p─âm├«nt┬╗] e una din cele mai revolu╚Ťionare poezii din toate literaturile. GHEREA, ST. CR. III 351. 2. Fig. Care produce o transformare radical─â ├«ntr-un anumit domeniu; care e ├«n stare s─â schimbe situa╚Ťia veche. Republicanul ╚Öi democratul B─âlcescu preconizeaz─â o istorie revolu╚Ťionar─â, care s─â nu se ocupe de biografiile principilor, ci de institu╚Ťiile poporului. SADOVEANU, E. 54.
REVOLU╚ÜION├üR2, -─é, revolu╚Ťionari, -e, s. m. ╚Öi f. Partizan, adept al revolu╚Ťiei; participant la revolu╚Ťie. Ochi-Verzi era un revolu╚Ťionar ca cei care lucraser─â la d─âr├«marea ├«mp─âr─â╚Ťiei ruse╚Öti. SADOVEANU, M. C. 69. Un om at├«t de avut nu poate fi un revolu╚Ťionar. BOLINTINEANU, O. 424.
revolu╚Ťion├ír (-╚Ťi-o-) adj. m., s. m., pl. revolu╚Ťion├íri; adj. f., s. f. revolu╚Ťion├ír─â, pl. revolu╚Ťion├íre
revolu╚Ťion├ír adj. m., s. m. (sil. -╚Ťi-o-), pl. revolu╚Ťion├íri; f. sg. revolu╚Ťion├ír─â, pl. revolu╚Ťion├íre
REVOLUȚIONÁR s. (înv.) căuzaș. (~ de la 1848.)
Revolu╚Ťionar Ôëá contrarevolu╚Ťionar
REVOLU╚ÜION├üR, -─é adj. 1. Care ╚Ťine de revolu╚Ťie; care ader─â la revolu╚Ťie sau propag─â revolu╚Ťia. 2. (Fig.) Care preface radical un anumit domeniu; transformator, ├«nnoitor. // s.m. ╚Öi f. Partizan, sus╚Ťin─âtor al revolu╚Ťiei; participant la revolu╚Ťie. [Pron. -╚Ťi-o-. / cf. fr. r├ęvolutionnaire].
REVOLU╚ÜION├üR, -─é I. adj. 1. referitor la revolu╚Ťie; care ader─â la revolu╚Ťie sau propag─â revolu╚Ťia. 2. (fig.) care preface radical un anumit domeniu; ├«nnoitor. II. s. m. f. adept al revolu╚Ťiei. (< fr. r├ęvolutionnaire)
REVOLU╚ÜION├üR1 ~─â (~i, ~e) 1) Care ╚Ťine de revolu╚Ťie; propriu revolu╚Ťiei. Situa╚Ťie ~─â. 2) Care este orientat spre ├«nf─âptuirea unei revolu╚Ťii. Mi╚Öcare ~─â. 3) Care este stabilit de revolu╚Ťie; menit s─â consolideze biruin╚Ťa revolu╚Ťiei. Grup ~. 4) fig. Care revolu╚Ťioneaz─â un domeniu de activitate. Transform─âri ~e ├«n produc╚Ťie. [Sil. -╚Ťi-o-] /<fr. r├ęvolutionnaire
REVOLU╚ÜION├üR2 ~i m. 1) Adept al unei revolu╚Ťii. 2) Persoan─â care particip─â la o revolu╚Ťie. 3) Persoan─â care a ini╚Ťiat o transformare radical─â ├«ntr-un domeniu de activitate. [Sil. -╚Ťi-o-] /<fr. r├ęvolutionnaire
revolu╚Ťionar a. ce ╚Ťine de revolu╚Ťiunile politice. ÔĽĹ m. partizan al revolu╚Ťiunilor.
*revolu╚Ťion├ír, -─â adj. (fr. r├ęvolutionnaire). De revolu╚Ťiune politic─â, de r─âscoal─â: principi─ş revolu╚Ťionare. Partizan al revolu╚Ťiuni─ş, ─şubitor de r─âscoal─â: demagogu ├«n opozi╚Ťiune e revolu╚Ťionar.
REVOLUȚIONAR s. (înv.) căuzaș. (~ de la 1848.)

Revolu╚Ťionar dex online | sinonim

Revolu╚Ťionar definitie

Intrare: revolu╚Ťionar (adj.)
revolu╚Ťionar adjectiv
  • silabisire: -╚Ťi-o-
Intrare: revolu╚Ťionar (s.m.)
revolu╚Ťionar substantiv masculin
  • silabisire: -╚Ťi-o-