revoltat definitie

2 intrări

19 definiții pentru revoltat

REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.
REVOLTÁ, revólt, vb. I. Refl. 1. A fi cuprins de revoltă (2); a se indigna. Croiți un univers de sisteme rigide, la care ați vrea să se supună natura și cînd natura nu se supune, vă mirați, vă lamentați și vă revoltați. C. PETRESCU, Î. II 88. Din toate privilegiile Moldaviei, ale relegei rămăseseră încă neatinse și intriga voia a lovi și în aceste! însă duhurile se revoltară. NEGRUZZI, S. I 242. 2. A se răscula, a se răzvrăti. La 1564, oștirea streină se măcelări mai toată de hatmanul Tomșa și Ilie Tomoran, cînd aceștia se revoltară asupra lui Despot-vodă. BĂLCESCU, O. I 119.
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Cuprins de revoltă, indignat. El, revoltat, se uită țintă în ochii ei scînteietori. D. ZAMFIRESCU, R. 48. Pentru-a mă plînge de soarta mea nemeritată, Eu voi lăsa ca să vorbească o conștiință revoltată. MACEDONSKI, O. I 218. 2. Răsculat, răzvrătit.
revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă
revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. și pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. și pl. revólte
REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.
REVOLTÁT adj., s. 1. adj., s. v. răsculat. 2. adj. v. indignat.
REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].
REVOLTÁT, -Ă adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. [< revolta].
REVOLTÁ vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)
A SE REVOLTÁ mă revólt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-și manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter
revoltà v. 1. a împinge la revoltă; 2. fig. a provoca indignare: perfidia ne revoltă.
*revólt, a v. intr. (fr. révolter, d. it. ri-voltare. V. dez-volt). Răscol, răzvrătesc, rîdic contra. Fig. Indignez: vorba asta l-a revoltat.
*revoltát, -ă s. Care e în revoltă, răsculat. Nemulțămit de soartă: oameniĭ mediocri trecuțĭ pin școale prea înalte pentru eĭ ajung niște revoltațĭ.
REVOLTA vb. 1. a (se) răscula, a (se) răzvrăti, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriți, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoși, a (se) semeți, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.) 2. a (se) indigna, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)
REVOLTAT adj., s. 1. adj., s. răsculat, răzvrătit, rebel, (livr.) insurgent, sedițios, (rar) apostat, (reg.) buntușnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpștit, răsculător, rebelist, revoltant, rocoșan, rocoșelnic, rocoșit, rocoșitor, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontaș, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbav. (~ții au trecut la luptă.) 2. adj. indignat, scandalizat. (Om ~.)

revoltat dex

Intrare: revoltat
revoltat adjectiv
Intrare: revolta
revolta verb grupa I conjugarea I