Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru revoltare

REVOLT├ü, rev├│lt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revolt─â, de indignare; a se indigna. 2. Refl. ╚Öi tranz. A (se) r─âscula, a (se) r─âzvr─âti. ÔÇô Din fr. r├ęvolter.
REVOLT├üRE, revolt─âri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. ÔÇô V. revolta.
REVOLT├ü, rev├│lt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revolt─â, de indignare; a se indigna. 2. Refl. ╚Öi tranz. A (se) r─âscula, a (se) r─âzvr─âti. ÔÇô Din fr. r├ęvolter.
REVOLT├üRE, revolt─âri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. ÔÇô V. revolta.
REVOLT├ü, rev├│lt, vb. I. Refl. 1. A fi cuprins de revolt─â (2); a se indigna. Croi╚Ťi un univers de sisteme rigide, la care a╚Ťi vrea s─â se supun─â natura ╚Öi c├«nd natura nu se supune, v─â mira╚Ťi, v─â lamenta╚Ťi ╚Öi v─â revolta╚Ťi. C. PETRESCU, ├Ä. II 88. Din toate privilegiile Moldaviei, ale relegei r─âm─âseser─â ├«nc─â neatinse ╚Öi intriga voia a lovi ╚Öi ├«n aceste! ├«ns─â duhurile se revoltar─â. NEGRUZZI, S. I 242. 2. A se r─âscula, a se r─âzvr─âti. La 1564, o╚Ötirea strein─â se m─âcel─âri mai toat─â de hatmanul Tom╚Öa ╚Öi Ilie Tomoran, c├«nd ace╚Ötia se revoltar─â asupra lui Despot-vod─â. B─éLCESCU, O. I 119.
revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă
revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. și pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. și pl. revólte
revoltáre s. f., g.-d. art. revoltării; pl. revoltări
REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.
REVOLTÁRE s. v. indignare.
REVOLT├ü vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revolt─â, de indignare. 2. refl., tr. A (se) r─âscula, a (se) r─âzvr─âti. [P.i. rev├│lt. / < fr. r├ęvolter, cf. it. rivoltare].
REVOLTÁRE s.f. Faptul de a (se) revolta. [< revolta].
REVOLT├ü vb. I. refl. a fi cuprins de revolt─â, de indignare. II. refl., tr. a (se) r─âscula, a (se) r─âzvr─âti. (< fr. r├ęvolter)
A SE REVOLT├ü m─â rev├│lt intranz. 1) A fi cuprins de revolt─â; a-╚Öi manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revolt─â; a se r─âzvr─âti; a se r─âscula /<fr. r├ęvolter
revoltà v. 1. a împinge la revoltă; 2. fig. a provoca indignare: perfidia ne revoltă.
*rev├│lt, a -├í v. intr. (fr. r├ęvolter, d. it. ri-voltare. V. dez-volt). R─âscol, r─âzvr─âtesc, r├«dic contra. Fig. Indignez: vorba asta l-a revoltat.
REVOLTA vb. 1. a (se) r─âscula, a (se) r─âzvr─âti, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (├«nv.) a (se) burzului, a (se) prist─âvi, a (se) r─âscoli, a (se) r─âzmiri╚Ťi, a (se) r─âzvesti, a (se) rebela, a (se) roco╚Öi, a (se) seme╚Ťi, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.) 2. a (se) indigna, a (se) scandaliza, (├«nv.) a (se) scandalisi, a (se) sc─ând─âli. (Vestea l-a ~.)
REVOLTARE s. indignare, revolt─â, scandalizare, (rar) indigna╚Ťiune, (pop.) o╚Ť─âreal─â, o╚Ť─âr├«re. (Stare de ~.)

Revoltare dex online | sinonim

Revoltare definitie

Intrare: revolta
revolta verb grupa I conjugarea I
Intrare: revoltare
revoltare substantiv feminin