Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru revolt─âtor

REVOLT─éT├ôR, -O├üRE, revolt─âtori, -oare, adj. Care provoac─â revolt─â, indignare; nedrept, scandalos. ÔÇô Revolta + suf. -─âtor.
REVOLT─éT├ôR, -O├üRE, revolt─âtori, -oare, adj. Care provoac─â revolt─â, indignare; nedrept, scandalos. ÔÇô Revolta + suf. -─âtor.
REVOLT─éT├ôR, -O├üRE, revolt─âtori, -oare, adj. Care provoac─â revolt─â, indignare. Cei care au tot, p─âm├«nt, capital, dreg─âtorii ale statului, nu pl─âtesc absolut nimic... Iat─â crima revolt─âtoare a castei parazite din Principatele dun─ârene. SADOVEANU, E. 51. Polemica lui e bl├«nd─â, demn─â, st─âp├«nit─â ╚Öi ├«n fa╚Ťa celor mai revolt─âtoare absurdit─â╚Ťi el r─âm├«ne lini╚Ötit. VLAHU╚Ü─é, O. A. 228.
revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre
revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre
REVOLTĂTÓR adj. scandalos, (înv.) revoltant, (înv., în Transilv.) scăndălicios. (Un gest ~.)
REVOLTĂTÓR, -OÁRE adj. Care provoacă indignare; revoltant. [< revolta + (ă)tor].
REVOLTĂTÓR, -OÁRE adj. care provoacă revoltă, indignare. (< revolta + -/ă/tor)
REVOLT─éT├ôR1 adv. 1) ├Äntr-un mod care provoac─â revolt─â. 2) (urmat de prepozi╚Ťia de, preced├ónd adjective sau adverbe) ├Än mare m─âsur─â; foarte. ~ de ├«ncet. /a (se) revolta + suf. ~─âtor
REVOLTĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care provoacă revoltă; în stare să revolte. / a (se) revolta + suf. ~ător
revolt─âtor a. care revolt─â, care indigneaz─â: abuz revolt─âtor.
*revoltătór, -oáre adj. Care te revoltă, care te indignează: purtare revoltătoare. Adv. A te purta revoltător.
REVOLTĂTOR adj. scandalos, (înv.) revoltant, (înv., în Transilv.) scăndălicios. (Un gest ~.)

Revolt─âtor dex online | sinonim

Revolt─âtor definitie

Intrare: revolt─âtor
revolt─âtor adjectiv