Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru revolt─â

REVOLT├ü, rev├│lt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revolt─â, de indignare; a se indigna. 2. Refl. ╚Öi tranz. A (se) r─âscula, a (se) r─âzvr─âti. ÔÇô Din fr. r├ęvolter.
REV├ôLT─é, revolte, s. f. 1. Sentiment de m├ónie provocat de o nedreptate sau de o ac╚Ťiune nedemn─â; indignare. 2. R─âscoal─â spontan─â, neorganizat─â; r─âzvr─âtire, rebeliune. ÔÇô Din fr. r├ęvolte.
REVOLT├ü, rev├│lt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revolt─â, de indignare; a se indigna. 2. Refl. ╚Öi tranz. A (se) r─âscula, a (se) r─âzvr─âti. ÔÇô Din fr. r├ęvolter.
REV├ôLT─é, revolte, s. f. 1. Sentiment de m├ónie provocat de o nedreptate sau de o ac╚Ťiune nedemn─â; indignare. 2. R─âscoal─â spontan─â, neorganizat─â; r─âzvr─âtire, rebeliune. ÔÇô Din fr. r├ęvolte.
REVOLT├ü, rev├│lt, vb. I. Refl. 1. A fi cuprins de revolt─â (2); a se indigna. Croi╚Ťi un univers de sisteme rigide, la care a╚Ťi vrea s─â se supun─â natura ╚Öi c├«nd natura nu se supune, v─â mira╚Ťi, v─â lamenta╚Ťi ╚Öi v─â revolta╚Ťi. C. PETRESCU, ├Ä. II 88. Din toate privilegiile Moldaviei, ale relegei r─âm─âseser─â ├«nc─â neatinse ╚Öi intriga voia a lovi ╚Öi ├«n aceste! ├«ns─â duhurile se revoltar─â. NEGRUZZI, S. I 242. 2. A se r─âscula, a se r─âzvr─âti. La 1564, o╚Ötirea strein─â se m─âcel─âri mai toat─â de hatmanul Tom╚Öa ╚Öi Ilie Tomoran, c├«nd ace╚Ötia se revoltar─â asupra lui Despot-vod─â. B─éLCESCU, O. I 119.
REV├ôLT─é, revolte, s. f. 1. Sentiment de m├«nie amestecat─â cu am─âr─âciune, provocat de o fapt─â sau o ├«nt├«mplare socotit─â nedemn─â sau injust─â; indignare. Clocotea de revolt─â c─â b─ât─âlia ├«n care au pierit peste dou─â mii de oameni... nici m─âcar n-a fost pomenit─â ├«n comunicatele de r─âzboi. REBREANU, P. S. 113. ├Än pieptul t─âu coboar─â Revolta cald─â, ca un val. TOP├ÄRCEANU, B. 67. Se ├«n╚Ťelege c─â e o groaznic─â imoralitate tortura ╚Öi os├«ndirea nedreapt─â a lui Ion, ╚Öi autorul ne sugereaz─â revolta moral─â contra acestei cruzimi. GHEREA, ST. CR. II 277. 2. R─âscoal─â spontan─â, neorganizat─â ├«mpotriva samavolniciei autorit─â╚Ťii de stat, a conducerii; r─âzvr─âtire, rebeliune. Dintre registre n-a izbucnit niciodat─â flac─âra revoltei. BOGZA, A. ├Ä. 112. Un ofi╚Ťer din artileria turc─â ar fi trimes aici, ca pedeaps─â pentru c─â luase parte la o revolt─â din Stambul. BART, S. M. 23. ├Ändat─â dup─â vestita biruin╚Ť─â a lui Matei-vod─â la Finta, ├«n 17 mai 1653, revolta izbucni. B─éLCESCU, O. I 20.
revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă
rev├│lt─â s. f., g.-d. art. rev├│ltei; pl. rev├│lte
revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. și pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. și pl. revólte
rev├│lt─â s. f., g.-d. art. rev├│ltei; pl. rev├│lte
REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.
REVÓLTĂ s. 1. v. răscoală. 2. v. indignare.
REVOLT├ü vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revolt─â, de indignare. 2. refl., tr. A (se) r─âscula, a (se) r─âzvr─âti. [P.i. rev├│lt. / < fr. r├ęvolter, cf. it. rivoltare].
REV├ôLT─é s.f. 1. Indignare. 2. R─âscoal─â spontan─â, neorganizat─â; r─âzvr─âtire. [< fr. r├ęvolte].
REVOLT├ü vb. I. refl. a fi cuprins de revolt─â, de indignare. II. refl., tr. a (se) r─âscula, a (se) r─âzvr─âti. (< fr. r├ęvolter)
REV├ôLT─é s. f. 1. indignare. 2. r─âscoal─â spontan─â, neorganizat─â; r─âzvr─âtire. (< fr. r├ęvolte)
rev├│lt─â (rev├│lte), s. f. ÔÇô Rebeliune, r─âscoal─â. Fr. r├ęvolte. ÔÇô Der. revolta, vb., din fr. r├ęvolter; revoltant, adj., s. m., din fr. r├ęvoltant; revolt─âtor, adj. (care provoac─â indignare).
A SE REVOLT├ü m─â rev├│lt intranz. 1) A fi cuprins de revolt─â; a-╚Öi manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revolt─â; a se r─âzvr─âti; a se r─âscula /<fr. r├ęvolter
REV├ôLT─é ~e f. 1) Sentiment de m├óndrie, provocat de o nedreptate; indignare. 2) Ac╚Ťiune violent─â ├«mpotriva unei nedrept─â╚Ťi; ac╚Ťiune rebel─â; r─âzvr─âtire; rebeliune; r─âscoal─â. /<fr. r├ęvolte
revoltà v. 1. a împinge la revoltă; 2. fig. a provoca indignare: perfidia ne revoltă.
revoltă f. ridicarea supușilor în contra suveranului, a inferiorilor în contra unui superior.
*rev├│lt, a -├í v. intr. (fr. r├ęvolter, d. it. ri-voltare. V. dez-volt). R─âscol, r─âzvr─âtesc, r├«dic contra. Fig. Indignez: vorba asta l-a revoltat.
*rev├│lt─â f., pl. e (fr. r├ęvolte, it. rivolta). R─âscoal─â, r─âzvr─âtire, rebeliune, insurec╚Ťiune, revolu╚Ťiune, r├«dicare contra superiorilor.
REVOLTA vb. 1. a (se) r─âscula, a (se) r─âzvr─âti, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (├«nv.) a (se) burzului, a (se) prist─âvi, a (se) r─âscoli, a (se) r─âzmiri╚Ťi, a (se) r─âzvesti, a (se) rebela, a (se) roco╚Öi, a (se) seme╚Ťi, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.) 2. a (se) indigna, a (se) scandaliza, (├«nv.) a (se) scandalisi, a (se) sc─ând─âli. (Vestea l-a ~.)
REVOLT─é s. 1. r─âscoal─â, r─âsculare, r─âzmeri╚Ť─â, r─âzvr─âtire, rebeliune, (livr.) sedi╚Ťiune, (├«nv. ╚Öi pop.) rebelie, (pop. ╚Öi fam.) tevatur─â, (pop.) revolu╚Ťie, ridicare, sculare, (├«nv.) burzuluial─â, r─âzval─â, roco╚Ö, roco╚Öeal─â, roco╚Öenie, roco╚Öire, roco╚Öit, roco╚Öitur─â, zaver─â, (├«nv., prin Mold.) bont, (turcism ├«nv.) zulum, zurba, zurbal├«c, (fig.) tulburare. (~ a maselor.) 2. indignare, revoltare, scandalizare, (rar) indigna╚Ťiune, (pop.) o╚Ť─âreal─â, o╚Ť─âr├«re. (Stare de ~ a cuiva.)

Revolt─â dex online | sinonim

Revolt─â definitie

Intrare: revolt─â
revolt─â substantiv feminin
Intrare: revolta
revolta verb grupa I conjugarea I