Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru revoca

REVOC├ü, rev├│c, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispozi╚Ťie. 2. A scoate dintr-o func╚Ťie public─â, ├«n baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit ├«n acea func╚Ťie printr-un act de guvern─âm├ónt. ÔÇô Din fr. r├ęvoquer, lat. revocare.
REVOC├ü, rev├│c, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispozi╚Ťie. 2. A scoate dintr-o func╚Ťie public─â, ├«n baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit ├«n acea func╚Ťie printr-un act de guvern─âm├ónt. ÔÇô Din fr. r├ęvoquer, lat. revocare.
REVOC├ü, rev├│c, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la decrete, ordine, testamente etc.) A anula, a abroga, a contramanda. 2. (Cu privire la mini╚Ötri, diploma╚Ťi) A destitui, a scoate, a ├«ndep─ârta dintr-o func╚Ťie. 3. (Rar) A evoca. Tipurile dr─âg─âla╚Öe toate-mi trec pe dinainte ╚śi-mi revoac─â-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte. CO╚śBUC, P. II 139. Alecsandri... de╚Öteapt─â-n s├«nul nostru dorul ╚Ť─ârii cei str─âbune, El revoac─â-n dulci icoane a istoriei minune. EMINESCU, O. I 35.
revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă
revocá vb., ind. prez. 1 sg. revóc, 3 sg. și pl. revócă
REVOCÁ vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.)
A revoca Ôëá a desemna, a numi
REVOC├ü vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o func╚Ťie public─â, ├«n baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvern─âm├ónt. [P.i. rev├│c, 3,6 revoc─â, conj. revoce. / < fr. r├ęvoquer, cf. lat. revocare].
REVOC├ü vb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o func╚Ťie public─â, ├«n baza unui drept legal. (< fr. r├ęvoquer, lat. revocare)
A REVOC├ü rev├│c tranz. 1) (legi, dispozi╚Ťii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a anula; a contramanda; a abroga; a aboli; a infirma. ~ un arest. 2) (mini╚Ötri sau titulari) A ├«nl─âtura din func╚Ťie; a destitui. ~ un ambasador. ~ un func╚Ťionar. /<fr. r├ęvoquer, lat. revocare
revoc├á v. 1. a rechema ├«n imagina╚Ťiune: el revoc─âÔÇÖn dulci icoane a istoriei minune EM.; 2. a rechema dintrÔÇÖun post, a destitui; 3. a declara nul: a revoca o lege, a revoca un ordin.
*rev├│c, a -├í v. tr. (lat. r├ęvoco, -├íre, d. vocare, a chema; fr. r├ęvoquer. V. voce, convoc). Chem ├«napo─ş, destitu─ş, scot din func╚Ťiune, din misiune: a revoca un prefect. Desfiin╚Ťez, retrag, anulez: a revoca un ordin. V. rechem.
REVOCA vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.)

Revoca dex online | sinonim

Revoca definitie

Intrare: revoca
revoca verb grupa I conjugarea I