revoca definitie

13 definiții pentru revoca

REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la decrete, ordine, testamente etc.) A anula, a abroga, a contramanda. 2. (Cu privire la miniștri, diplomați) A destitui, a scoate, a îndepărta dintr-o funcție. 3. (Rar) A evoca. Tipurile drăgălașe toate-mi trec pe dinainte Și-mi revoacă-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte. COȘBUC, P. II 139. Alecsandri... deșteaptă-n sînul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune. EMINESCU, O. I 35.
revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă
revocá vb., ind. prez. 1 sg. revóc, 3 sg. și pl. revócă
REVOCÁ vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.)
A revoca ≠ a desemna, a numi
REVOCÁ vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernământ. [P.i. revóc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare].
REVOCÁ vb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal. (< fr. révoquer, lat. revocare)
A REVOCÁ revóc tranz. 1) (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a anula; a contramanda; a abroga; a aboli; a infirma. ~ un arest. 2) (miniștri sau titulari) A înlătura din funcție; a destitui. ~ un ambasador. ~ un funcționar. /<fr. révoquer, lat. revocare
revocà v. 1. a rechema în imaginațiune: el revocă’n dulci icoane a istoriei minune EM.; 2. a rechema dintr’un post, a destitui; 3. a declara nul: a revoca o lege, a revoca un ordin.
*revóc, a v. tr. (lat. révoco, -áre, d. vocare, a chema; fr. révoquer. V. voce, convoc). Chem înapoĭ, destituĭ, scot din funcțiune, din misiune: a revoca un prefect. Desființez, retrag, anulez: a revoca un ordin. V. rechem.
REVOCA vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.)

revoca dex

Intrare: revoca
revoca verb grupa I conjugarea I