revers definitie

13 definiții pentru revers

REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.
REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.
REVÉRS, reverse, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. Acolo... se înălța steagul cel mare al țărei, cu capul unui taur înstelat pe o parte și o cruce pe revers. HASDEU, I, V. 141. Reversul foaiei din urmă e ocupat de o notă explicativă. ODOBESCU, S. I 355. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unui lucru sau a unei situații. 2. Fig. Aspect, înfățișare (în contrast cu aceea care e de obicei mai cunoscută sau mai obișnuită) a unui lucru, a unei probleme, a unei situații.
revérs s. n., pl. revérsuri
revérs s. n., pl. revérsuri
REVÉRS s. dos, (astăzi rar) areșcă. (~ al unei medalii.)
Revers ≠ avers
REVÉRS s.n. 1. (op. avers) Dosul unei medalii, al unei hârtii scrise, al unei monede. ◊ Reversul medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (Fig.) Aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspect cunoscut al unei probleme etc. 3. (Mil.) Partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (Geol.) Suprafață structurală slab înclinată. [Pl. -se, -suri. / cf. fr. revers, lat. reversus, germ. Revers].
REVÉRS s. n. 1. dos al unei medalii, monede, hârtii scrise etc. ♦ ŭl medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (fig.) aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unei situații etc. 3. (mil.) partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (geol.) suprafață structurală slab înclinată. (< fr. revers, lat. reversus, germ. Revers)
REVÉRS ~uri n. 1) (în opoziție cu avers) Partea din dos a unui lucru (monedă, medalie, foaie etc.). 2) fig. Aspect ascuns, diametral opus celui obișnuit. /<fr. revers, lat. reversus, germ. Revers
revers n. partea unei monede opusă efigiei: reversul medaliei; fig. partea cea rea a unei persoane sau a unui lucru.
*revérs n., pl. urĭ (fr. revers, d. lat. reversus, întors, d. revértere, a întoarce. V. avers, dos). Dosu uneĭ monete saŭ uneĭ medaliĭ. Fig. Reversu medaliiĭ, partea cea maĭ puțin frumoasă saŭ maĭ rea a unuĭ lucru.
REVERS s. dos, (astăzi rar) areșcă. (~ al unei medalii.)

revers dex

Intrare: revers (pl. -e)
revers pl. -e
Intrare: revers (pl. -uri)
revers pl. -uri substantiv neutru