Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru revendicare

REVENDIC├ü, rev├ęndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra c─âruia are drepturi. ÔÖŽ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al s─âu. ÔÖŽ A asuma. ÔÇô Din fr. revendiquer.
REVENDIC├üRE, revendic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a revendica ╚Öi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se revendic─â; revendica╚Ťie. ÔÇô V. revendica.
REVENDIC├ü, rev├ęndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra c─âruia are drepturi. ÔÖŽ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al s─âu. ÔÖŽ A asuma. ÔÇô Din fr. revendiquer.
REVENDIC├üRE, revendic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a revendica ╚Öi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se revendic─â; revendica╚Ťie. ÔÇô V. revendica.
REVENDIC├ü, rev├ęndic, vb. I. Tranz. A reclama un drept sau un bun ce ni se cuvine sau ne apar╚Ťine ╚Öi care se afl─â ├«n posesia altei persoane. Aduna╚Ťi sub un steag rom├«nesc, ca toate na╚Ťiunile care revendicau dreptul la o via╚Ť─â na╚Ťional─â. GHICA, A. 178. ÔÖŽ A cere, a pretinde. ├Äntre Grigore ╚Öi Dumescu se ├«ncinse o controvers─â asupra notei, fiecare revendic├«nd pentru sine obliga╚Ťia de plat─â. REBREANU, R. I 42. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) revandic├í (RUSSO, S. 65) vb. I.
REVENDIC├üRE, revendic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a revendica; (concretizat) ceea ce se revendic─â. Revolta ├«mpotriva acestei societ─â╚Ťi putrede ╚Öi ├«n╚Ťelegerea lui pentru revendic─ârile proletariatului le g─âsim exprimate puternic ├«n poemul ┬ź├Ämp─ârat ╚Öi proletar┬╗. SADOVEANU, E. 77. Tudor Vladimirescu... plimbase din Cerne╚Ťi ╚Öi p├«n─â la Bucure╚Öti lumina unor revendic─âri profetice. GALACTION, O. I 275.
revendic├í (a ~) vb., ind. prez. 3 rev├ęndic─â
revendicáre s. f., g.-d. art. revendicắrii; pl. revendicắri
revendic├í vb., ind. prez. 1 sg. rev├ęndic, 3 sg. ╚Öi pl. rev├ęndic─â
revendicáre s. f., g.-d. art. revendicării; pl. revendicări
REVENDICÁ vb. v. cere.
REVENDICÁRE s. v. cerere.
REVENDIC├ü vb. I. tr. A reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau apar╚Ťine cuiva ╚Öi care se afl─â ├«n posesiunea altcuiva. ÔÖŽ A cere, a pretinde. [P.i. rev├ęndic, 3,6 -c─â. / < fr. revendiquer, cf. lat. vindicare ÔÇô a chema ├«n judecat─â].
REVENDIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a revendica ╚Öi rezultatul ei; revendica╚Ťie; (concr.) ceea ce se revendic─â. [< revendica].
REVENDIC├ü vb. tr. a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau apar╚Ťine cuiva ╚Öi care se afl─â ├«n posesiunea altcuiva. ÔŚŐ a cere, a pretinde. (< fr. revendiquer)
REVENDIC├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a revendica; ceea ce se revendic─â; revendica╚Ťie. (< revendica)
A REVENDIC├ü rev├ęndic tranz. (drepturi, ceva care i se cuvine sau ├«i apar╚Ťine cuiva) A pretinde pe baza prevederilor legii; a reclama; a cere. /<fr. revendiquer
revendic├á v. 1. a reclama ceva ce ne apar╚Ťine ╚Öi care sÔÇÖafl─â ├«n m├óinile altuia: a revendica posesiunea unui c├ómp; 2. a lua asupr─â-╚Öi: a revendica o responsabilitate.
*rev├ęndic, V. revindic.
*rev├şndic, a -├í v. tr. (dup─â fr. revendiquer, din re- ╚Öi lat. vindicare, a reclama. V. revan╚Ö─â). Jur. Reclam ceva care a fost al me┼ş ╚Öi care acuma e posedat de altu: Rom├óni─ş revindic─â Banatu ├«ntreg. Cer un drept politic or─ş social: poporu revindic─â dreptur─ş care nu-─ş folosesc. ÔÇô Fals revendic.
*revindica╚Ťi├║ne f. (fr. revendication, din re- ╚Öi lat. vindicatio, reclama╚Ťiune. Jur. Ac╚Ťiunea de a revindica. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
REVENDICA vb. a cere, a pretinde, a reclama, (înv. și reg.) a striga, (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.)
REVENDICARE s. cerere, preten╚Ťie, revendica╚Ťie, (├«nv.) pretend─â, (grecism ├«nv.) pretenderim─â, (turcism ├«nv.) teclif. (~ lui a fost satisf─âcut─â.)
revendic├í vb. I A-╚Öi atribui, a-╚Öi asuma (de obicei o crim─â, un atentat, r─âpirea unei persoane etc.) ÔŚŐ ÔÇ×Dou─â organiza╚Ťii teroriste diferite au ┬źrevendicat┬╗ ÔÇô acesta este termenul ├«ncet─â╚Ťenit ├«n vocabularul ziarelor care sunt puse mereu ├«n situa╚Ťia de a relata despre asemenea nemernicii ÔÇô asasinarea remarcabilului irlandez.ÔÇŁ R.lit. 3 V 79 p. 22. ÔŚŐ ÔÇ×P├ón─â ├«n prezent, cele cinci atentate nu au fost revendicate.ÔÇŁ R.l. 21 V 79 p. 6 (din fr. revendiquer; DN, DEX, DN3 ÔÇô alte sensuri)

Revendicare dex online | sinonim

Revendicare definitie

Intrare: revendica
revendica verb grupa I conjugarea I
Intrare: revendicare
revendicare substantiv feminin