Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru revelatoriu

REVELAT├ôR, -O├üRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezv─âluie, descoper─â sau duce la descoperirea unui adev─âr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Solu╚Ťie folosit─â ├«n tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalat├│riu, -ie adj.] ÔÇô Din fr. r├ęv├ęlateur.
REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator.
REVELAT├ôR, -O├üRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezv─âluie, descoper─â sau duce la descoperirea unui adev─âr ascuns, a unei taine. 2. S. n. Substan╚Ť─â complex─â folosit─â ├«n tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revelat├│riu, -ie adj.] ÔÇô Din fr. r├ęv├ęlateur.
REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator.
REVELAT├ôR2, -O├üRE, revelatori, -oare, adj. Care dezv─âluie, care duce la descoperirea unui adev─âr ascuns, a unei taine etc. Fapt revelator. Ôľş Din interiorul minelor ad├«nci putem s─â ridic─âm o imagine revelatoare pentru felul cum au tr─âit oamenii. BOGZA, ╚Ü. 13. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) revelat├│riu, -ie (GALACTION, O. I 16) adj.
REVELATÓR1, revelatori, s. m. (În fotografie) Developator.
REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator2.
revelatór1 adj. m., pl. revelatóri; f. sg. și pl. revelatoáre
revelatór2 s. n., pl. revelatoáre
revelatór adj. m., pl. revelatóri; f. sg. și pl. revelatoáre
revelatór s. n., pl. revelatoáre
REVELATÓR adj., s. 1. adj. semnificativ, (înv.) spunător. (Un fapt ~.) 2. s. (FIZ.) developant, developator. (~ pentru materiale fotografice impresionate.)
REVELAT├ôR, -O├üRE adj. Care reveleaz─â. // s.n. Solu╚Ťie cu care se trateaz─â cli╚Öeul fotografic pentru a face s─â apar─â imaginea; developator. [Var. revelatoriu, -ie adj. / cf. fr. r├ęv├ęlateur, cf. lat. revelator ÔÇô care dezv─âluie].
REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator.
REVELAT├ôR, -O├üRE I. adj. care reveleaz─â. II. s. n. developator. (< fr. r├ęv├ęlateur, lat. revelator)
REVELAT├ôR1 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) Care reveleaz─â. Un fapt ~. /<fr. r├ęv├ęlateur, lat. revelatorius, ~a, ~um
REVELAT├ôR2 ~o├íre n. Solu╚Ťie chimic─â folosit─â pentru developarea fotografic─â; developator. /<fr. r├ęv├ęlateur, lat. revelatorius, ~a, ~um
revelator a. care reveleaz─â: indiciu revelator. ÔĽĹ m. cel ce face o revela╚Ťiune.
*revelat├│r, -o├íre adj. (lat. revelator). Care reveleaz─â: urm─â revelatoare. Subst. Persoan─â care reveleaz─â. Lichid revelator (sa┼ş ca subst. numa─ş revelator, pl. oare), lichid ├«n care se cufund─â o imagine fotografic─â ca s─â ├«nceap─â a ap─ârea formele.
REVELATOR adj., s. 1. adj. semnificativ, (înv.) spunător. (Un fapt ~.) 2. s. (FIZ.) developant, developator. (~ pentru materialele fotografice impresionate.)

Revelatoriu dex online | sinonim

Revelatoriu definitie

Intrare: revelator
revelator adjectiv substantiv neutru
revelatoriu