revelator definitie

20 definiții pentru revelator

REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.
REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator.
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine. 2. S. n. Substanță complexă folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revelatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.
REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator.
REVELATÓR2, -OÁRE, revelatori, -oare, adj. Care dezvăluie, care duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine etc. Fapt revelator. ▭ Din interiorul minelor adînci putem să ridicăm o imagine revelatoare pentru felul cum au trăit oamenii. BOGZA, Ț. 13. – Variantă: (învechit) revelatóriu, -ie (GALACTION, O. I 16) adj.
REVELATÓR1, revelatori, s. m. (În fotografie) Developator.
REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator2.
revelatór1 adj. m., pl. revelatóri; f. sg. și pl. revelatoáre
revelatór2 s. n., pl. revelatoáre
revelatór adj. m., pl. revelatóri; f. sg. și pl. revelatoáre
revelatór s. n., pl. revelatoáre
REVELATÓR adj., s. 1. adj. semnificativ, (înv.) spunător. (Un fapt ~.) 2. s. (FIZ.) developant, developator. (~ pentru materiale fotografice impresionate.)
REVELATÓR, -OÁRE adj. Care revelează. // s.n. Soluție cu care se tratează clișeul fotografic pentru a face să apară imaginea; developator. [Var. revelatoriu, -ie adj. / cf. fr. révélateur, cf. lat. revelator – care dezvăluie].
REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator.
REVELATÓR, -OÁRE I. adj. care revelează. II. s. n. developator. (< fr. révélateur, lat. revelator)
REVELATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care revelează. Un fapt ~. /<fr. révélateur, lat. revelatorius, ~a, ~um
REVELATÓR2 ~oáre n. Soluție chimică folosită pentru developarea fotografică; developator. /<fr. révélateur, lat. revelatorius, ~a, ~um
revelator a. care revelează: indiciu revelator. ║ m. cel ce face o revelațiune.
*revelatór, -oáre adj. (lat. revelator). Care revelează: urmă revelatoare. Subst. Persoană care revelează. Lichid revelator (saŭ ca subst. numaĭ revelator, pl. oare), lichid în care se cufundă o imagine fotografică ca să înceapă a apărea formele.
REVELATOR adj., s. 1. adj. semnificativ, (înv.) spunător. (Un fapt ~.) 2. s. (FIZ.) developant, developator. (~ pentru materialele fotografice impresionate.)

revelator dex

Intrare: revelator
revelator adjectiv substantiv neutru
revelatoriu