20 definiții pentru revelator
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare,
adj.,
s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret.
2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [
Var.:
revalatóriu, -ie adj.] – Din
fr. révélateur. REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator. REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare,
adj.,
s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine.
2. S. n. Substanță complexă folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [
Var.:
revelatóriu, -ie adj.] – Din
fr. révélateur. REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator. REVELATÓR2, -OÁRE, revelatori, -oare,
adj. Care dezvăluie, care duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine etc. Fapt revelator. ▭ Din interiorul minelor adînci putem să ridicăm o imagine revelatoare pentru felul cum au trăit oamenii. BOGZA, Ț. 13. – Variantă: (învechit)
revelatóriu, -ie (GALACTION, O. I 16)
adj. REVELATÓR1, revelatori,
s. m. (În fotografie) Developator.
REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator2. revelatór1 adj. m.,
pl. revelatóri;
f. sg. și
pl. revelatoáre
revelatór2 s. n.,
pl. revelatoáre
revelatór adj. m., pl. revelatóri; f. sg. și pl. revelatoáre revelatór s. n., pl. revelatoáre REVELATÓR adj., s. 1. adj. semnificativ, (înv.) spunător. (Un fapt ~.) 2. s. (FIZ.) developant, developator. (~ pentru materiale fotografice impresionate.) REVELATÓR, -OÁRE adj. Care revelează. // s.n. Soluție cu care se tratează clișeul fotografic pentru a face să apară imaginea; developator. [Var. revelatoriu, -ie adj. / cf. fr. révélateur, cf. lat. revelator – care dezvăluie].
REVELATÓRIU, -IE adj. v.
revelator. REVELATÓR, -OÁRE I.
adj. care revelează. II.
s. n. developator. (< fr. révélateur, lat. revelator)
REVELATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care revelează. Un fapt ~. /<fr. révélateur, lat. revelatorius, ~a, ~um REVELATÓR2 ~oáre n. Soluție chimică folosită pentru developarea fotografică; developator. /<fr. révélateur, lat. revelatorius, ~a, ~um revelator a. care revelează: indiciu revelator. ║ m. cel ce face o revelațiune.
*revelatór, -oáre adj. (lat. revelator). Care revelează: urmă revelatoare. Subst. Persoană care revelează. Lichid revelator (saŭ ca subst. numaĭ revelator, pl. oare), lichid în care se cufundă o imagine fotografică ca să înceapă a apărea formele.
REVELATOR adj., s. 1. adj. semnificativ, (înv.) spunător. (Un fapt ~.) 2. s. (FIZ.) developant, developator. (~ pentru materialele fotografice impresionate.) Revelator dex online | sinonim
Revelator definitie
Intrare: revelator
revelator adjectiv substantiv neutru