Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru revela╚Ťiune

REVEL├ü╚ÜIE, revela╚Ťii, s. f. Actul descoperirii a ceva necunoscut sau chiar a ceea ce este descoperit; p. ext. lucru revelat. ÔŚŐ Expr. A fi o revela╚Ťie = a dep─â╚Öi a╚Ötept─ârile, a surprinde ├«n chip nea╚Öteptat (╚Öi pl─âcut). ÔÖŽ (Rel.) Actul prin care se descoper─â sau se face cunoscut─â divinitatea. [Var.: revela╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. r├ęv├ęlation, lat. revelatio, -onis.
REVELA╚ÜI├ÜNE s. f. v. revela╚Ťie.
REVEL├ü╚ÜIE, revela╚Ťii, s. f. Dezv─âluire, descoperire (nea╚Öteptat─â) a unui fenomen neobservat, a unui adev─âr ascuns; p. ext. lucru revelat. ÔŚŐ Expr. A fi o revela╚Ťie = a dep─â╚Öi a╚Ötept─ârile, a surprinde ├«n chip nea╚Öteptat (╚Öi pl─âcut). ÔÖŽ (├Än concep╚Ťiile religioase) Fenomen prin care Dumnezeu ├«╚Öi dezv─âluie natura ╚Öi voin╚Ťa sa anumitor persoane. [Var.: revela╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. r├ęv├ęlation, lat. revelatio, -onis.
REVELA╚ÜI├ÜNE s. f. v. revela╚Ťie.
REVEL├ü╚ÜIE, revela╚Ťii, s. f. Dezv─âluire, descoperire (nea╚Öteptat─â) a unui adev─âr ascuns, a unui fenomen neobservat, a unui talent etc.; p. ext. lucru revelat. Se opre╚Öte ca str─âb─âtut de o revela╚Ťie. SEBASTIAN, T. 83. Sim╚Ťea foarte deslu╚Öit o nem─ârginit─â mul╚Ťumire ca ╚Öi c├«nd ├«ncetul cu ├«ncetul ├«ntreaga lui fiin╚Ť─â s-ar fi topit ├«ntr-o imens─â revela╚Ťie. REBREANU, P. S. 153. ÔŚŐ Expr. A fi o revela╚Ťie = a dep─â╚Öi a╚Ötept─ârile, a surprinde ├«n chip nea╚Öteptat. T├«n─ârul pianist a fost o revela╚Ťie. ÔÇô Variant─â: revela╚Ťi├║ne (GALACTION, O. I 243) s. f.
REVELA╚ÜI├ÜNE s. f. v. revela╚Ťie.
revel├í╚Ťie (descoperire, dezv─âluire) (-╚Ťi-e) s. f., art. revel├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. revel├í╚Ťiei; pl. revel├í╚Ťii, art. revel├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
revel├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. revel├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. revel├í╚Ťiei; pl. revel├í╚Ťii, art. revel├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
REVEL├ü╚ÜIE s.f. Dezv─âluire, descoperire, revelare (a unei calit─â╚Ťi, a unui adev─âr ascuns etc.); (p. ext.) lucru revelat. ÔÖŽ A fi o revela╚Ťie = a dep─â╚Öi a╚Ötept─ârile, a surprinde, a uimi (prin calit─â╚Ťi). ÔÖŽ (├Än credin╚Ťele mistice) Dezv─âluire a voin╚Ťei lui Dumnezeu, f─âcut─â cuiva ├«nzestrat cu facult─â╚Ťi suprara╚Ťionale. [Gen. -iei, var. revela╚Ťiune s.f. / cf. fr. r├ęv├ęlation, lat. revelatio].
REVELA╚ÜI├ÜNE s.f. v. revela╚Ťie.
REVEL├ü╚ÜIE s. f. descoperire nea╚Öteptat─â a unei calit─â╚Ťi, a unui adev─âr ascuns etc. ÔŚŐ lucru revelat. ÔÖŽ a fi o ~ = a dep─â╚Öi a╚Ötept─ârile, a surprinde, a uimi (prin calit─â╚Ťi). ÔŚŐ dezv─âluire a voin╚Ťei divinit─â╚Ťii, f─âcut─â cuiva ├«nzestrat cu facult─â╚Ťi suprara╚Ťionale. (< fr. r├ęv├ęlation, lat. revelatio)
REVEL├ü╚ÜIE ~i f. 1) Descoperire nea╚Öteptat─â a unui fenomen sau a unui adev─âr ascuns. 2) Fenomen prin care divinitatea ╚Öi-ar dezv─âlui, ├«n mod supranatural, natura ╚Öi voin╚Ťa sa unor persoane extrem de credincioase. [G.-D. revela╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. r├ęv├ęlation, lat. revelatio, ~onis
revela╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a revela; 2. inspira╚Ťiunea prin care D-zeu face cunoscut voin╚Ťa sa; 3. lucru revelat.
*revela╚Ťi├║ne f. (lat. revelatio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a revela. Inspira╚Ťiune pin care Dumneze┼ş ├«╚Ť─ş descopere voin╚Ťa lu─ş. Lucrur─ş revelate: revela╚Ťiunile sf├«ntulu─ş Ion (V. apocalips). ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
revel├í╚Ťie, revela╚Ťii s. f. 1. Lucrarea prin care Dumnezeu se face cunoscut pe Sine lumii create, mai ├«nt├ói prin prorocii Vechiului Testament, apoi prin Fiul S─âu, pentru a-╚Öi dezv─âlui ├«n mod supranatural natura ╚Öi voin╚Ťa Sa; descoperire. Bis. cre╚Ötin─â p─âstreaz─â ╚Öi transmite revela╚Ťia dumnezeiasc─â ├«n Sf├ónta Scriptur─â ╚Öi ├«n Sf├ónta Tradi╚Ťie, prin supravegherea ╚Öi c─âl─âuzirea Duhului Sf├ónt. 2. Dezv─âluire, descoperire a unui adev─âr ascuns, a unui talent etc.; p. ext. lucru revelat. [Var.: revela╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. r├ęv├ęlation, lat. revelatio, -onis.

Revela╚Ťiune dex online | sinonim

Revela╚Ťiune definitie

Intrare: revela╚Ťie
revela╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
revela╚Ťiune