revela definitie

13 definiții pentru revela

REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. 1. A face cunoscut, a dezvălui, a descoperi; a destăinui. O împrejurare neașteptată revelă prietenilor pe tînărul poet și-l făcu să debuteze mai curînd decît se aștepta el însuși. CĂLINESCU, E. 96. Creangă revelase în vorbirea poporului și în tezaurul lui de ziceri tipice o bogată vînă a humorului și un larg cîmp de mijloace ale caracterizării literare. VIANU, A. P. 170. Emoțiunile revelează natura esențială a individului. GHEREA, ST. CR. III 211. ◊ Refl. pas. Prestigiul lui, viu încă, se revelase înainte de a-l cunoaște. M. I. CARAGIALE, C. 144. 2. A developa (un film).
revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză
revelá vb., ind. prez. 1 sg. reveléz, 3 sg. și pl. reveleáză
REVELÁ vb. 1. v. sesiza. 2. v. destăinui. 3. v. descoperi. 4. v. apărea.
REVELÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) dezvălui, a (se) destăinui; a (se) descoperi. ♦ (În credințele mistice) A face cunoscut prin inspirație divină. 2. tr. A developa un film. [< fr. révéler, cf. lat. revelare].
REVELÁ vb. I. tr., refl. a (se) face cunoscut, a (se) dezvălui, a (se) destăinui. II. tr. a developa un film. (< fr. révéler, lat. revelare)
REVELÁ, revelez, vb. I. 1. Tr. și refl. A (se) dezvălui, a (se) face cunoscut. 2. Tr. A developa un film fotografic.
A REVELÁ ~éz tranz. 1) A face cunoscut; a dezvălui. 2) (pelicule fotografice) A trata cu revelator; a developa. /<fr. révéler, lat. revelare
revelà v. 1. a face cunoscut ceeace era ascuns; 2. se zice în special de inspirațiunea prin care D-zeu face cunoscut ceva; 3. a ieși la lumină: cruzimea lui Nerone se revelă de timpuriu.
*revél și -éz, a v. tr. (lat. revélo, -áre, d. velum, văl). Descoper, destăĭnuĭesc. Arăt pin inspirațiune, vorbind de Dumnezeŭ față de oamenĭ. Denot, indic, arăt, tradez: carte care revelează un mare talent, cruzimea luĭ Nerone s’a revelat de timpuriŭ. Fac să apară imaginea cufundînd placa fotografică în lichid revelator: a revela un clișeŭ. V. relev.
REVELA vb. 1. a arăta, a dezvălui, a releva, a sesiza. (A ~ conducerii dificultățile întîmpinate.) 2. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (Îi ~ dragostea lui.) 3. a descoperi, a dezvălui, (livr.) a decela. (A ~ un lucru necunoscut.) 4. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, (înv. și pop.) a se dezveli. (Cîmpia se ~ în toată splendoarea ei.)

revela dex

Intrare: revela
revela verb grupa I conjugarea a II-a