reveion definitie

15 definiții pentru reveion

REVEIÓN s. n. v. revelion.
REVELIÓN, revelioane, s. n. Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în care se sărbătorește Anul Nou; petrecere care are loc în această noapte. [Pr.: -li-on. – Var.: reveión s. n.] – Din fr. réveillon.[1]
REVEIÓN s. n. v. revelion.
REVELIÓN, revelioane, s. n. Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în care se sărbătorește Anul Nou; petrecere care are loc în această noapte. [Pr.: -li-on. – Var.: reveión s. n.] – Din fr. réveillon.
REVEIÓN s. n. v. revelion.
REVELIÓN, revelioane, s. n. Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în care se sărbătorește anul nou; petrecere făcută în această noapte. Vrea să zică oi juca și eu la revelion. ALECSANDRI, T. I 36. – Variantă: reveión s. n.
revelión (-li-on) s. n., pl. revelioáne
revelión s. n. (sil. -li-on), pl. revelioáne
REVEIÓN s.n. v. revelion.
REVELIÓN s.n. Noaptea care precedă prima zi a unui an nou; petrecere, serbare care are loc în această noapte. [Pron. -li-on, var. reveion s.n. / < fr. réveillon].
REVELIÓN s. n. noaptea care precedă prima zi a unui an nou; petrecerea din această noapte. (< fr. réveillon)
revelión (revelioáne), s. n. – Noaptea de ajun al Anului Nou. Fr. réveillon.
REVELIÓN ~oáne n. 1) Noapte de Anul Nou. 2) Petrecere care se organizează în această noapte. [Sil. -li-on] /<fr. réveillon
revelion n. petrecere în noaptea din ajunul Anului-Nou: oiu giuca și eu la revelion AL. (= fr. réveillon).
*revelión n., pl. oane (fr. reveillon, d. reveiller, a deștepta, din éveiller, care e lat. *exvĭgĭlare, cl. evigilare, a se deștepta. V. veghez). Petrecere în noaptea din ajunu Anuluĭ Noŭ (31 Decembre). V. cotilion.

reveion dex

Intrare: revelion
reveion
revelion substantiv neutru
  • silabisire: -li-on