RĂVÁȘ, răvașe, s. n. (Învechit, azi mai ales popular) Scrisoare, bilet, bilețel. Bătrînul, rămas singur, întinse mîna spre răvașul lui Bîrnovă și-l citi. SADOVEANU, O. VII 143. În răvașele lui, boier Enache Iloveanu vestea că în acest an a izbutit să aducă în țară... șase vaci. C. PETRESCU, R. DR. 95. I-a scris un răvaș lung, în care-i spunea c-a descoperit un talent grozav într-un băiat de acolo din sat. VLAHUȚĂ, O. A. 95. ◊ Expr. A da răvaș de drum (cuiva) v. drum (2). – Variantă: (regional) reváș s. n.

REVÁȘ s. n. v. răvaș.