REVANȘÍSM s. n. Spirit de revanșă, dorință de răzbunare; politică revanșardă. – Revanșă + suf. -ism.

REVANȘÍSM s. n. Spirit de revanșă, dorință de răzbunare; politică revanșardă. – Revanșă + suf. -ism.

revanșísm s. n.

revanșísm s. n.

REVANȘÍSM s.n. Politică revanșardă; spirit de revanșă. [< germ. Revanchismus].

REVANȘÍSM s. n. politică, spirit de revanșă. (< germ. Revanchismus, fr. revanchisme)

REVANȘÍSM n. 1) Atitudine bazată pe spirit de revanșă; comportare de revanșard. 2) Politică orientată spre recucerirea unor teritorii pierdute în urma unui război; politică revanșardă. /revanșă + suf. ~ism

revanșísm s. n. (pol.) Atitudine politică dictată de spiritul de revanșă, după o înfrângere ◊ „Italienii încep să înțeleagă din ce în ce mai bine realitatea pericolului revanșismului și al militarismului vestgerman și chiar consecințele pe care le are în propria țară.” R.l. 16 IX 61 p. 4 (din germ. Revanschismus, fr. revanchisme; PR 1950, F; DEX, DN3)