REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Re1- + utila.

REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu un nou utilaj.

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilá vb. (sil. re-u-), ind. prez. 1 sg. reutiléz, 3 sg. și pl. reutileáză

REUTILÁ vb. I. tr. A înzestra cu un nou utilaj. [Pron. re-u-. / < re- + utila].

REUTILÁ vb. tr. a utila din nou, a înzestra cu noi utilaje. (< re1- + utila)

A REUTILÁ ~éz tranz. A utila din nou; a înzestra cu utilaje noi. [Sil. re-u-] /re- + a utila