Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru reutilare

REUTIL├ü, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a ├«nzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] ÔÇô Pref. re- + utila.
REUTIL├üRE, reutil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reutila ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: re-u-] ÔÇô V. reutila.
REUTIL├ü, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a ├«nzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] ÔÇô Re1- + utila.
REUTIL├üRE, reutil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reutila ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: re-u-] ÔÇô V. reutila.
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu un nou utilaj.
REUTIL├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a reutila ╚Öi rezultatul ei.
reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză
*reutiláre (re-u-) s. f., g.-d. art. reutilắrii; pl. reutilắri
reutil├í vb. (sil. re-u-), ind. prez. 1 sg. reutil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reutile├íz─â
reutiláre s. f. (sil. re-u-), pl. reutilări
REUTILÁ vb. I. tr. A înzestra cu un nou utilaj. [Pron. re-u-. / < re- + utila].
REUTIL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reutila ╚Öi rezultatul ei. [< reutila].
REUTILÁ vb. tr. a utila din nou, a înzestra cu noi utilaje. (< re1- + utila)
A REUTIL├ü ~├ęz tranz. A utila din nou; a ├«nzestra cu utilaje noi. [Sil. re-u-] /re- + a utila

Reutilare dex online | sinonim

Reutilare definitie

Intrare: reutila
reutila verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-u-
Intrare: reutilare
reutilare substantiv feminin
  • silabisire: re-u-