Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru reutila

REUTIL├ü, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a ├«nzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] ÔÇô Pref. re- + utila.
REUTIL├ü, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a ├«nzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] ÔÇô Re1- + utila.
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu un nou utilaj.
reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză
reutil├í vb. (sil. re-u-), ind. prez. 1 sg. reutil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reutile├íz─â
REUTILÁ vb. I. tr. A înzestra cu un nou utilaj. [Pron. re-u-. / < re- + utila].
REUTILÁ vb. tr. a utila din nou, a înzestra cu noi utilaje. (< re1- + utila)
A REUTIL├ü ~├ęz tranz. A utila din nou; a ├«nzestra cu utilaje noi. [Sil. re-u-] /re- + a utila

Reutila dex online | sinonim

Reutila definitie

Intrare: reutila
reutila verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-u-