reuniune definitie

15 definiții pentru reuniune

REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. Întâlnire a unui grup de persoane, întrunire, adunare. ♦ Reprezentație sportivă amicală sau oficială; întrecere, competiție. 2. (Înv.) Asociație, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] – Din fr. réunion.
REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. Întâlnire a unui grup de persoane, întrunire, adunare. ♦ Reprezentație sportivă amicală sau oficială; întrecere, competiție. 2. (Înv.) Asociație, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] – Din fr. réunion.
REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. Întîlnire a unui grup de persoane; întrunire, adunare. El a scris niște însemnări în care arăta cum se înfățișa o reuniune boierească. CAMIL PETRESCU, O. II 433. ♦ (Sport) Întrecere, competiție. Reuniune de box. 2. (Învechit) Asociație, societate. Reuniunea femeilor romîne.
reuniúne (re-u-ni-u-) s. f., g.-d. art. reuniúnii; pl. reuniúni
reuniúne s. f. (sil. re-u-) uniune
REUNIÚNE s. 1. v. întrunire. 2. întrunire, șezătoare. (~ literară.) 3. v. gală.
REUNIÚNE s. v. asociație, societate.
REUNIÚNE s.f. 1. Adunare, întrunire. ♦ (Sport) Competiție. 2. (Mat.) Operație care atașează la două mulțimi date mulțimea elementelor ce aparțin cel puțin uneia dintre ele. [Pron. -ni-u-. / cf. fr. réunion, it. riunione].
REUNIÚNE s. f. 1. adunare, întrunire. ◊ competiție sportivă. 2. (mat.) operație care atașează la două mulțimi date mulțimea tuturor elementelor ce aparțin cel puțin uneia dintre ele. (< fr. réunion)
REUNIÚNE ~i f. 1) Întrunire a mai multor persoane pentru a discuta probleme de interes comun și a hotărî ceva; adunare. 2) rar Grupare de persoane pe baza unui statut, în vederea atingerii unui scop; societate. [Sil. re-u-ni-u-] /<fr. réunion
Burbon m. veche și ilustră familie regala franceză, o ramură a dinastiei Capetiene, care a dat Franței 7 regi, dela Henric IV până la Carol X. ║ (Insula) f. sau Reuniunea, în marea Indiilor, aparține Franței (dela 1652): 180.000 loc.
*reuniúne f. (d. uniune, după fr. réunion). Adunare, societate: reuniune numeroasă. V. ghĭuluș.
reuniune s. v. ASOCIAȚIE. SOCIETATE.
REUNIUNE s. 1. adunare, întrunire, (înv. pop.) strînsură, (înv.) sobor, ședere. (A avut loc o mare ~.) 2. întrunire, șezătoare. (~ literară.) 3. (SPORT) competiție, întrecere. (O nouă ~ de box.)
REUNIÚNE (< fr.) s. f. 1. Adunare, întâlnire. ◊ R. internațională = întrunire a reprezentanților unor state, ai unor organizații internaționale sau asociații de persoane aparținând unor state diferite spre a discuta probleme de interes comun. ♦ Competiție sportivă amicală sau oficială. 2. (MAT.) R. a două mulțimi = mulțime ale cărei elemente aparțin cel puțin uneia dintre cele două mulțimi date. Se notează grafic „U”.

reuniune dex

Intrare: reuniune
reuniune substantiv feminin
  • silabisire: re-u-