reunire definitie

2 intrări

23 definiții pentru reunire

REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.
REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuni.
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.
REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuni.
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. A aduna, a strînge laolaltă, a întruni. Hrisant reunea multe însușiri în persoana sa activă și dibace. IORGA, L. I 45.
REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a reuni; întrunire, adunare la un loc.
reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă
reuníre (re-u-) s. f., g.-d. art. reunírii; pl. reuníri
reuní vb. (sil. re-u-) uni
reuníre s. f. (sil. re-u-) unire
REUNÍ vb. 1. v. aduna. 2. v. convoca. 3. v. regrupa. 4. v. asambla. 5. v. uni. 6. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 7. v. agrega. 8. a (se) aduna, a (se) înmănunchea, a (se) strânge. (Și-a ~ versurile într-un volum.) 9. v. conexa. 10. v. unifica.
REUNÍRE s. 1. v. convocare. 2. v. regrupare. 3. v. asamblare. 4. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.) 5. v. unificare.
REUNÍ vb. IV. tr., refl. A (se) aduna, a (se) întruni. [Cf. fr. réunir].
REUNÍRE s.f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [< reuni].
REUNÍ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) întruni. (< fr. réunir)
A REUNÍ ~ésc tranz. 1) A face să se reunească. 2) A strânge într-un tot; a masa; a îngrămădi. [Sil. re-u-] /<fr. réunir
A SE REUNÍ mă ~ésc intranz. A se uni din nou. [Sil. re-u-] /<fr. réunir
reunì v. a strânge la un loc.
reunire f. 1. adunare; 2. adunătură.
*reunésc v. tr. (d. unesc, după fr. réunir). Adun, strîng, întrunesc: a reuni niște oamenĭ, o societate. V. refl. Mă adun: eĭ s’aŭ reunit la club.
*reuníre f. Acțiunea de a saŭ de a se reuni. Adunare, societate.
REUNI vb. 1. a (se) aduna, a (se) întruni, a (se) strînge, (reg.) a (se) întroloca, a (se) soborî, (Olt. și Munt.) a (se) închelba, a (se) închelbăra. (S-au ~ cu toții.) 2. a aduna, a convoca, a întruni, a strînge. (I-a ~ pe toți ai săi.) 3. a (se) regrupa. (Cele două companii s-au ~ dincolo de pădure.) 4. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 5. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 6. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 7. (TEHN.) a se agrega, a se lipi, a se uni. 8. a (se) aduna, a (se) înmănunchea, a (se) strînge. (Și-a ~ versurile într-un volum.) 9. a conexa. (~ cele două pricini pentru a da o soluție unică.) 10. a (se) uni, a (se) unifica. (A ~ provinciile într-o singură țară.)
REUNIRE s. 1. adunare, convocare, întrunire, strîngere. (~ oamenilor la o acțiune.) 2. regrupare. (~ celor două regimente.) 3. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, unire. (~ elementelor unui sistem.) 4. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.) 5. unificare, unire. (~ tuturor provinciilor.)

reunire dex

Intrare: reuni
reuni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: re-u-
Intrare: reunire
reunire substantiv feminin
  • silabisire: re-u-