Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

8 defini╚Ťii pentru reunificare

REUNIFIC├ü, reun├şfic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] ÔÇô Pref. re- + unifica (dup─â fr. r├ęunifier).
REUNIFIC├üRE, reunific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reunifica ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: re-u-] ÔÇô V. reunifica.
REUNIFIC├ü, reun├şfic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. ÔÇô Re1- + unifica (dup─â fr. r├ęunifier).
REUNIFIC├üRE, reunific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reunifica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. reunifica.
*reunific├í (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reun├şfic─â
reunific├í vb., ind. prez. 1 sg. reun├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. reun├şfic─â
reunificáre s. f., pl. reunificări
REUNIFIC├ü vb. tr. a unifica din nou. (< fr. r├ęunifier)

Reunificare dex online | sinonim

Reunificare definitie

Intrare: reunifica
reunifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: reunificare
reunificare substantiv feminin