reumatism definitie

13 definiții pentru reumatism

REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. Durere reumatică. [Pr.: re-u-] – Din lat rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.
REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generală pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. (La pl.) Durere reumatică. [Pr.: -re-u-] – Din lat. rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.
REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generală dată unui grup de afecțiuni cu cauze multiple, caracterizate prin inflamații ale organelor aparatului locomotor și cardio-vascular, și prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici. De cîteva ierni, săptămîni de-a rîndul nu mai poate merge, din pricina reumatismului. BOGZA, C. O. 361. Emoțiile dese și reumatismul fac pe cei mai mulți să-și termine meseria zdruncinați și bolnavi de inimă. BART, S. M. 60. Vînatul pentru dînsul este o pasiune neînvinsă... reumatismul de la picioare atestează mii de isprăvi. BOLINTINEANU, O. 329. 2. (La pl.) Durere reumatică. Iar m-au apucat reumatismele cu ticăloșia de-afară. C. PETRESCU, C. V. 265. De atunci l-am mai întîlnit o dată la Piatra, slăbănogit, plin de reumatisme. GHICA, S. 84. Junghiurile, reumatismele și guturaiele îi amenință într-una. ALECSANDRI, S. 18. – Pl. și: (2; învechit) reumatismuri (NEGRUZZI, S. I 39).
reumatísm (re-u-) s. n., pl. reumatísme
reumatísm s. n. (sil. re-u-), pl. reumatísme
REUMATÍSM s. (MED.) (reg.) mătrice, orbalț, reumă, (Transilv.) spurc, (prin Olt.) spurcat, (înv.) revmaticale (pl.).
REUMATÍSM s.n. 1. Boală caracterizată prin inflamarea organelor aparatului locomotor și cardiovascular, prin dureri și tulburări diverse influențate de factorii climatici. 2. Durere reumatică; reumă. [Pron. re-u-, pl. -me, -muri. / < germ. Rheumatismus, lat. rheumatismus, cf. gr. rheumatismos, fr. rheumatisme].
REUMATÍSM s. n. 1. afecțiune prin inflamarea organelor aparatului locomotor și cardiovascular, prin dureri și tulburări diverse influențate de factorii climatici. 2. durere reumatică. (< lat. rheumatismus, germ. Rheumatismus)
REUMATÍSM ~e n. Boală infecțioasă și alergică care afectează organele aparatului locomotor și inima și se manifestă prin diverse tulburări. [Sil. re-u-] /<lat. rheumatismus, it. reumatismo
reumatism n. dureri în mușchi și în articulațiuni.
*reŭmatízm n., pl. e (vgr. reumatismós, d. reûma, curs, rîŭ, pin aluziune la umorile corpuluĭ, d. réo, curg). Med. O boală dureroasă caracterizată pin grămădire de umoare (apă la încheĭetrurĭ, la vre-un mușchĭ, la vre-un nerv saŭ la vre-un organ intern). – Cauza reumatizmuluĭ e răceala umedă (traĭu în locuințe umede, dormirea pe pămînt umed ș. a.). Cel maĭ des e cel de la încheĭeturĭ (articular). E o boală care, de ordinar, se vindecă dacă nu se ivesc complicațiunĭ. Medicamentu cel maĭ bun e salicilatu de sodă luat pin ăuntru, ĭar pe afară salicilatu de metil, cu care se ung încheĭeturile. Reŭmatizmu articular răŭ tratat devine cronic. Acesta e caracterizat pin unflarea încheĭeturilor, și de aceĭa se numește și noduros. În această fază e bună ĭodura de potasiŭ, de sodiŭ saŭ de litiŭ luat pin ăuntru. În România băile bune p. reŭmatizm cronic sînt: Góvora, Lacu Sărat, Techirghĭolu, Vîlcana, Sărata-Monteoru, Pucĭoasa, Oglinzĭ ș. a. V. lumbago.
REUMATISM s. (MED.) (reg.) mătrice, orbalț, reumă, (Transilv.) spurc, (prin Olt.) spurcat, (înv.) revmaticale (pl.).
REUMATÍSM (< lat., it. germ.; {s} gr. rheuma „scurgere a umorilor”) 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale aparatului locomotor (în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare), având drept cauze: o infecție (de obicei streptococică), o reacție inflamatorie articulară și periarticulară sau o patogenie inflamatorie alergică. Principalele boli reumatismale sunt: r. poliarticular acut, poliartrita cronică evolutivă (artrita reumatoidă), spondilita. ◊ R. poliarticular acut = boală acută, de natură infecțioasă, frecventă la copii și la tineri, consecutivă amigdalitei și caracterizată prin transpirații și tumefacții dureroase ale articulațiilor. Boala se complică frecvent cu îmbolnăvirea inimii (endocardita, pericardită etc.), pleurezie, nefrită etc. și evoluează în puseuri, având tendința de recidivă. 2. Durere reumatică.

reumatism dex

Intrare: reumatism
reumatism substantiv neutru
  • silabisire: re-u-
reumatism