RETÚR, retururi, s. n. 1. Întoarcere, revenire (în punctul de plecare). ♦ Indicație pentru serviciul poștal pe un plic sau pe un colet, arătând că obiectul trebuie înapoiat expeditorului. 2. (Sport) A doua parte a unei competiții în care echipele se întâlnesc încă o dată, în revanșă. ♦ Întâlnire sportivă revanșă între două echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj adițional. 3. (Tehn.) Conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalație de încălzire, respectiv de răcire, după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat-căldura. – Din fr. retour.

RETÚR, retururi, s. n. 1. Întoarcere, revenire (în punctul de plecare). ♦ Indicație pentru serviciul poștal pe un plic sau pe un colet, arătând că obiectul trebuie înapoiat trimițătorului. 2. (Sport) Denumire dată duratei unei competiții la care participă mai multe echipe care, după ce s-au întrecut o dată fiecare, se întâlnesc încă o dată, în revanșă. ♦ Întâlnire sportivă revanșă între două echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj adițional. 3. (Tehn.) Conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalație de încălzire, respectiv de răcire, după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat căldura. – Din fr. retour.

RETÚR s. n. 1. Întoarcere, revenire pe același drum la locul de plecare. Autobusul circulă pe distanța Cluj-Bistrița și retur. ♦ Indicație pentru serviciul poștal (pe un plic, pe un colet sau pe un act), arătînd că obiectul trebuie înapoiat trimițătorului. 2. (Sport) A doua parte a unui campionat sau a altei competiții sportive, în care aceiași participanți se întîlnesc din nou.

retúr s. n., pl. retúruri

retúr s. n., pl. retúruri

RETÚR s. v. întors. (Tur și ~.)

RETÚR s.n. 1. Întoarcere, revenire (la locul de plecare). ♦ Indicație scrisă pe un plic, pe un colet etc. în care se specifică că acesta trebuie înapoiat expeditorului. 2. (Sport) A doua parte a unui campionat, în cadrul căreia se întâlnesc din nou aceeași participanți. [< fr. retour].

RETÚR s. n. 1. întoarcere, revenire la locul de plecare. ◊ indicație scrisă pe un plic, colet etc. care arată că acesta trebuie înapoiat expeditorului. 2. (sport) a doua parte a unui campionat, în cadrul căreia se întâlnesc din nou aceiași participanți. (< fr. retour)

RETÚR ~uri n. 1) Revenire la locul de plecare; drum întors. ◊ Tur-retur (sau tur și retur) dus și întors. 2) sport Întâlnire revanșă a două echipe. 3) tehn. Conductă de întoarcere a agentului termic sau frigorifer într-un sistem de încălzire sau de răcire. /<fr. retour

RETUR s. întoarcere, întors. (Tur și ~.)

joc-retúr s. n. (sport.) Joc (sportiv) care se practică în a doua parte a unui campionat ◊ „În jocurile-retur din optimile de finală ale turneului de fotbal pentru juniori la Viareggio s-au înregistrat rezultatele [...]” I.B. 1 II 67 p. 1 //din joc + retur//