Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru retu╚Öare

RETU╚ś├ü, retu╚Öez, vb. I. Tranz. A face un retu╚Ö; p. gener. a ├«ndrepta, a corecta, a perfec╚Ťiona. ÔÇô Din fr. retoucher.
RETU╚ś├üRE, retu╚Ö─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a retu╚Öa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. retu╚Öa.
RETU╚ś├ü, retu╚Öez, vb. I. Tranz. A face un retu╚Ö; p. gener. a ├«ndrepta, a corecta, a perfec╚Ťiona. ÔÇô Din fr. retoucher.
RETU╚ś├üRE, retu╚Ö─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a retu╚Öa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. retu╚Öa.
RETU╚ś├ü, retu╚Öez, vb. I. Tranz. (Cu privire la tablouri, fotografii, p. ext. opere, scrieri, piese) A ├«ndrepta, a corecta; a perfec╚Ťiona. (Fig.) E solu╚Ťia adoptat─â de oameni... Se poate retu╚Öa, nu se poate r─âsturna. C. PETRESCU, ├Ä. II 89.
RETU╚ś├üRE, retu╚Ö─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a retu╚Öa ╚Öi rezultatul ei.
retu╚Ö├í (a ~) vb., ind. prez. 3 retu╚Öe├íz─â, 1 pl. retu╚Öß║»m; conj. prez. 3 s─â retu╚Ö├ęze; ger. retu╚Öß║ąnd
retușáre s. f., g.-d. art. retușắrii; pl. retușắri
retu╚Ö├í vb., ind. prez. 1 sg. retu╚Ö├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. retu╚Öe├íz─â, 1 pl. retu╚Ö─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. retu╚Ö├ęze; ger. retu╚Ö├ónd
retușáre s. f., g.-d. art. retușării; pl. retușări
RETU╚ś├ü vb. v. corecta.
RETU╚ś├üRE s. v. corectare.
RETU╚ś├ü vb. I. tr. 1. A face unele ├«ndrept─âri, unele ├«nfrumuse╚Ť─âri (la o fotografie, la o pies─â tehnic─â etc.). 2. (Fig.) A corecta, a modifica, a ├«ndrepta. [P.i. -╚Öez, 3,6 -╚Öeaz─â, 4 -╚Ö├ónd. / < fr. retoucher].
RETU╚ś├üRE s.f. 1. Ac╚Ťiunea de a retu╚Öa ╚Öi rezultatul ei; retu╚Ö. 2. (Muz.) ├Ämpodobire a unei melodii cu diferite ornamente. [< retu╚Öa].
RETU╚ś├ü vb. tr. a face un retu╚Ö; a corecta, a ├«ndrepta. (< fr. retoucher)
A RETU╚ś├ü ~├ęz tranz. (tablouri, fotografii, desene, texte etc.) A rectifica prin retu╚Ö. /<fr. retoucher
retu╚Ö├á v. 1. a ├«ndrepta unele p─âr╚Ťi ale unui tablou; 2. fig. a corija ├«n genere (= fr. retoucher).
*retu╚Ö├ęz v. tr. (fr. retoucher). ├Ändrept, da┼ş ultimu aspect une─ş fotografi─ş. Fig. ├Ändrept, perfec╚Ťionez: a retu╚Öa o poem─â.
RETU╚śA vb. a corecta, a corija, a ├«mbun─ât─â╚Ťi, a ├«ndrepta, a rectifica, (fig.) a repara. (╚śi-a ~ dic╚Ťiunea.)
RETU╚śARE s. corectare, corijare, ├«mbun─ât─â╚Ťire, ├«ndreptare, rectificare, remediere, retu╚Ö, (fig.) reparare. (~ dic╚Ťiunii cuiva.)

Retușare dex online | sinonim

Retușare definitie

Intrare: retușa
retușa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: retușare
retușare substantiv feminin