RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. (Cu privire la tablouri, fotografii, p. ext. opere, scrieri, piese) A îndrepta, a corecta; a perfecționa. (Fig.) E soluția adoptată de oameni... Se poate retușa, nu se poate răsturna. C. PETRESCU, Î. II 89.

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușá vb., ind. prez. 1 sg. retușéz, 3 sg. și pl. retușeáză, 1 pl. retușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. retușéze; ger. retușând

RETUȘÁ vb. v. corecta.

RETUȘÁ vb. I. tr. 1. A face unele îndreptări, unele înfrumusețări (la o fotografie, la o piesă tehnică etc.). 2. (Fig.) A corecta, a modifica, a îndrepta. [P.i. -șez, 3,6 -șează, 4 -șând. / < fr. retoucher].

RETUȘÁ vb. tr. a face un retuș; a corecta, a îndrepta. (< fr. retoucher)

A RETUȘÁ ~éz tranz. (tablouri, fotografii, desene, texte etc.) A rectifica prin retuș. /<fr. retoucher

retușà v. 1. a îndrepta unele părți ale unui tablou; 2. fig. a corija în genere (= fr. retoucher).

*retușéz v. tr. (fr. retoucher). Îndrept, daŭ ultimu aspect uneĭ fotografiĭ. Fig. Îndrept, perfecționez: a retușa o poemă.

RETUȘA vb. a corecta, a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)