retrogradare definitie

25 definiții pentru retrogradare

RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.
RETROGRADÁRE, retrogradări, s. f. Acțiunea de a retrograda și rezultatul ei. – V. retrograda.
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un post inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară în urma rezultatelor nesatisfăcătoare obținute. – Din fr. rétrograder.
RETROGRADÁRE, retrogradări, s. f. Acțiunea de a retrograda și rezultatul ei. – V. retrograda.
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. 1. Tranz. A trece pe cineva într-un post mai mic în grad decît cel pe care l-a avut înainte. Grozavă propunere. Să-l retrogradăm pe Petrăchescu. V. ROM. aprilie 1954, 25. 2. Intranz. (Învechit) A se retrage. Ion-vodă vede infanteria retrogradînd, iar cavaleria plecînd steagul. HASDEU, I. V. 148. ♦ (Despre aștri) A se mișca în direcție opusă mișcării soarelui.
RETROGRADÁRE, retrogradări, s. f. Acțiunea de a retrograda și rezultatul ei.
retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză
retrogradáre (re-tro-gra-) s. f., g.-d. art. retrogradắrii; pl. retrogradắri
retrogradá vb. (sil. -tro-gra-), ind. prez. 1 sg. retrogradéz, 3 sg. și pl. retrogradeáză
retrogradáre s. f. (sil. -tro-gra-) gradare
RETROGRADÁ vb. v. decădea, regresa, retrage.
RETROGRADÁRE s. (înv.) retrogradație. (~ cuiva într-o funcție.)
A retrograda ≠ a avansa, a promova
Retrogradare ≠ avansare
RETROGRADÁ vb. I. tr. A trece pe cineva într-o funcție, într-un grad mai mic decât cel avut înainte; a da înapoi. ♦ intr. (Sport) A trece dintr-o categorie superioară într-una inferioară, în urma rezultatelor slabe obținute și consemnate în clasament. [< fr. rétrograder, cf. lat., it. retrogradare].
RETROGRADÁRE s.f. 1. Acțiunea de a retrograda și rezultatul ei; pedepsire prin micșorarea gradului. 2. (Geol.) Proces de îngustare a unei plaje datorită acțiunii erozive a valurilor. [< retrograda].
RETROGRADÁ vb. I. tr. a trece pe cineva într-o funcție, într-un grad mai mic decât cel avut înainte. II. intr. (despre echipe sportive) a trece într-o categorie inferioară, în urma rezultatelor slabe obținute în clasament. (< fr. rétrograder, lat. retrogradare)
RETROGRADÁRE s. f. 1. acțiunea de a retrograda. 2. proces de îngustare a unei plaje datorită acțiunii erozive a valurilor. 3. (muz.) procedeu componistic polifonic constând în transcrierea unei teme de la sfârșit spre început. (< retrograda)
A RETROGRADÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre persoane, echipe sportive etc.) A se deplasa într-o categorie inferioară. 2) (despre corpuri cerești) A săvârși o mișcare retrogradă (în raport cu cea a Soarelui). 2. tranz. A coborî în grad. /<fr. rétrograder
retrogradà v. a merge înapoi, a da înapoi.
*retrogradațiúne f. (lat. retrogradatio, -ónis). Acțiunea de a retrograda. – Și -áție, de ob. -áre.
*retrogradéz v. tr. (lat. retrógrado, -gradáre. V. gradez). Regresez, merg înapoĭ. V. tr. Daŭ înapoĭ în semn de pedeapsă: a retrograda un funcționar.
retrograda vb. v. DECĂDEA. REGRESA. RETRAGE.
RETROGRADARE s. (înv.) retrogradație. (~ cuiva într-o funcție.)
retrogradare, procedeu componistic (aparținând în primul rând arsenalului polifonic*), care constă în transcrierea unei teme* sau serii* de la sfârșit către început. V. recurență.

retrogradare dex

Intrare: retrograda
retrograda verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tro-gra-
Intrare: retrogradare
retrogradare substantiv feminin
  • silabisire: -tro-gra-