retrograda definitie

2 intrări

28 definiții pentru retrograda

RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în direcția opusă mișcării Soarelui. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un post inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară în urma rezultatelor nesatisfăcătoare obținute. – Din fr. rétrograder.
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre persoane) Care se opune progresului, tinzînd să readucă starea de lucruri din trecut; reacționar; (despre idei, concepții etc.) contrar progresului, învechit. [Reacționarii] au slăbăciunea absurdă și retrogradă de a crede și propăvedui că instrumentul cu care s-ar putea cînta romînește este bun, dar că meșterii nu sînt vrednici. RUSSO, S. 75. ◊ (Substantivat) După ce dete mîna cu toate partidele pe care le trădă una după alta, se dete cu cei mai înfocați retrograzi. BOLINTINEANU, O. 444. 2. Care merge înapoi; care merge din prezent spre trecut. Memoria bătrînilor este de obicei retrogradă. 3. (Astron.; despre corpurile cerești sau despre mișcarea lor) Care merge în direcție opusă mișcării soarelui, de la răsărit la apus.
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. 1. Tranz. A trece pe cineva într-un post mai mic în grad decît cel pe care l-a avut înainte. Grozavă propunere. Să-l retrogradăm pe Petrăchescu. V. ROM. aprilie 1954, 25. 2. Intranz. (Învechit) A se retrage. Ion-vodă vede infanteria retrogradînd, iar cavaleria plecînd steagul. HASDEU, I. V. 148. ♦ (Despre aștri) A se mișca în direcție opusă mișcării soarelui.
retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde
retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză
retrográd adj. m. (sil. -tro-grad), pl. retrográzi; f. sg. retrográdă, pl. retrográde
retrogradá vb. (sil. -tro-gra-), ind. prez. 1 sg. retrogradéz, 3 sg. și pl. retrogradeáză
METAMORFISM RETROGRÁD s. v. diaftoreză.
RETROGRÁD adj., s. 1. adj. înapoiat, reacționar. (O concepție ~.) 2. s., adj. (înv.) tombateră. (Un ~ înrăit.) 3. adj. v. depășit.
RETROGRADÁ vb. v. decădea, regresa, retrage.
Retrograd ≠ progresist
A retrograda ≠ a avansa, a promova
RETROGRÁD, -Ă adj. 1. Opus progresului; reacționar. 2. Care merge înapoi. 3. (Despre aștri sau despre mișcarea lor) Care se mișcă în direcția opusă mișcării Soarelui. [< fr. rétrograde, cf. lat. retrogradus < lat. retro – înapoi, gradus – mers].
RETROGRADÁ vb. I. tr. A trece pe cineva într-o funcție, într-un grad mai mic decât cel avut înainte; a da înapoi. ♦ intr. (Sport) A trece dintr-o categorie superioară într-una inferioară, în urma rezultatelor slabe obținute și consemnate în clasament. [< fr. rétrograder, cf. lat., it. retrogradare].
RETROGRÁD, -Ă adj. 1. care se opune progresului; reacționar. 2. (despre idei, concepții) contrar progresului, învechit. ♦ amnezie ~ă = formă de amnezie prin pierderea amintirilor vechi. 3. (despre aștri și mișcarea lor) care se deplasează în direcția opusă mișcării Soarelui. (< fr. rétrograde, lat. retrogradus)
RETROGRADÁ vb. I. tr. a trece pe cineva într-o funcție, într-un grad mai mic decât cel avut înainte. II. intr. (despre echipe sportive) a trece într-o categorie inferioară, în urma rezultatelor slabe obținute în clasament. (< fr. rétrograder, lat. retrogradare)
RETROGRÁD ~dă (~zi, ~de) 1) Care se opune progresului, susținând o etapă precedentă; opus progresului. O concepție ~dă. 2) (despre corpuri cerești) Care se mișcă în direcție opusă mișcării Soarelui. /<fr. rétrograde, lat. retrogradus
A RETROGRADÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre persoane, echipe sportive etc.) A se deplasa într-o categorie inferioară. 2) (despre corpuri cerești) A săvârși o mișcare retrogradă (în raport cu cea a Soarelui). 2. tranz. A coborî în grad. /<fr. rétrograder
retrograd a. 1. care pășește îndărăt: mers retrograd; 2. fig. care caută a restabili lucruri învechite: spirit retrograd.
retrogradà v. a merge înapoi, a da înapoi.
*retrográd, -ă adj. (lat. retrogradus, d. retro, înapoĭ [V. îndărăt] și gradus, pas. V. grad). Care merge înapoĭ: mers retrograd. Fig. Care se opune progresuluĭ: om, spirit retrograd. S. m. și f. Un retrograd.
*retrogradéz v. tr. (lat. retrógrado, -gradáre. V. gradez). Regresez, merg înapoĭ. V. tr. Daŭ înapoĭ în semn de pedeapsă: a retrograda un funcționar.
METAMORFISM RETROGRAD s. (GEOL.) diaftoreză, retrometamorfism.
RETROGRAD adj., s. 1. adj. înapoiat, reacționar. (O concepție ~.) 2. s., adj. (înv.) tombateră. (Un ~ înrăit.) 3. adj. depășit, învechit, perimat. (O mentalitate ~.)
retrograda vb. v. DECĂDEA. REGRESA. RETRAGE.

retrograda dex

Intrare: retrograd
retrograd adjectiv
  • silabisire: -tro-grad
Intrare: retrograda
retrograda verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tro-gra-