RETROCEDÁ, retrocedez, vb. I. Tranz. A da cuiva înapoi un drept, un bun, un teritoriu etc. pe care acesta îl cedase mai înainte; a face o retrocesiune. – Din fr. rétrocéder.

RETROCEDÁ, retrocedez, vb. I. Tranz. A da cuiva înapoi un drept, un bun, un teritoriu etc. pe care acesta îl cedase mai înainte; a face o retrocesiune. – Din fr. rétrocéder.

RETROCEDÁ, retrocedez, vb. I. Tranz. A da înapoi (cuiva) un drept, un teritoriu etc. pe care acesta îl cedase înainte.

retrocedá (a ~) (re-tro-) vb., ind. prez. 3 retrocedeáză

retrocedá vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. retrocedéz, 3 sg. și pl. retrocedéază

RETROCEDÁ vb. I. tr. A ceda, a da înapoi (un drept, un teritoriu etc.) aceluia de la care a fost luat. [Cf. fr. rétrocéder, cf. lat., it. retrocedere].

RETROCEDÁ vb. tr. a ceda, a da înapoi (un drept, un teritoriu) aceluia de la care a fost luat. (< fr. rétrocéder, lat., it. retrocedere)

A RETROCEDÁ ~éz tranz. (drepturi, bunuri etc.) A da înapoi; a reîntoarce. /<fr. rétrocéder

retrocedà v. Jur. a reda cuiva un drept ce a fost cedat.

*retrocedéz v. tr. (fr. rétrocéder, d. mlat. retrocédere, a retroceda, lat. „a te retrage”. V. cedez). Cedez altuĭa ceĭa ce-mĭ cedase el mie maĭ înainte: România, la 1878, a retrocedat Rusiiĭ sudu Basarabiiĭ, ĭar la 1918 a reluat toată Basarabia.