Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru retrimitere

RETRIM├ŹTE, retrim├şt, vb. III. Tranz. A trimite din nou; a trimite ├«napoi, a restitui. ÔÇô Pref. re- + trimite (dup─â fr. renvoyer).
RETRIM├ŹTERE, retrimiteri, s. f. Ac╚Ťiunea de a retrimite ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. retrimite.
RETRIM├ŹTE, retrim├şt, vb. III. Tranz. A trimite din nou; a trimite ├«napoi, a restitui. ÔÇô Re1- + trimite (dup─â fr. renvoyer).
RETRIM├ŹTERE, retrimiteri, s. f. Ac╚Ťiunea de a retrimite ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. retrimite.
RETRIM├ŹTE, retrim├şt, vb. III. Tranz. A trimite din nou.
RETRIM├ŹTERE, retrimiteri, s. f. Ac╚Ťiunea de a retrimite.
retrim├şte (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. retrim├şt, perf. s. 1 sg. retrimis├ęi, 1 pl. retrim├şser─âm; conj. prez. 3 s─â retrim├şt─â; ger. retrimi╚Ťß║ąnd; part. retrim├şs
retrim├ştere (re-tri-) s. f., g.-d. art. retrim├şterii; pl. retrim├şteri
retrim├şte vb. (sil. -tri-) trimite
retrim├ştere s. f. (sil. -tri-) trimitere
RETRIM├ŹTE vb. 1. a reexpedia. (A ~ cuiva coresponden╚Ťa.) 2. v. returna.
RETRIM├ŹTE vb. v. ├«napoia, reda, restitui.
A RETRIM├ŹTE retrim├şt tranz. A trimite din nou. /re- + a trimite
retrimite vb. v. ÎNAPOIA. REDA. RESTITUI.
RETRIMITE vb. 1. a reexpedia. (A ~ cuiva coresponden╚Ťa.) 2. a returna. (I-a ~ coletul primit.)

Retrimitere dex online | sinonim

Retrimitere definitie

Intrare: retrimite
retrimite verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: retrimitere
retrimitere substantiv feminin
  • silabisire: -tri-