retrimitere definitie

2 intrări

15 definiții pentru retrimitere

RETRIMÍTE, retrimít, vb. III. Tranz. A trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui. – Pref. re- + trimite (după fr. renvoyer).
RETRIMÍTERE, retrimiteri, s. f. Acțiunea de a retrimite și rezultatul ei. – V. retrimite.
RETRIMÍTE, retrimít, vb. III. Tranz. A trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui. – Re1- + trimite (după fr. renvoyer).
RETRIMÍTERE, retrimiteri, s. f. Acțiunea de a retrimite și rezultatul ei. – V. retrimite.
RETRIMÍTE, retrimít, vb. III. Tranz. A trimite din nou.
RETRIMÍTERE, retrimiteri, s. f. Acțiunea de a retrimite.
retrimíte (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrimít, perf. s. 1 sg. retrimiséi, 1 pl. retrimíserăm; conj. prez. 3 să retrimítă; ger. retrimițấnd; part. retrimís
retrimítere (re-tri-) s. f., g.-d. art. retrimíterii; pl. retrimíteri
retrimíte vb. (sil. -tri-) trimite
retrimítere s. f. (sil. -tri-) trimitere
RETRIMÍTE vb. 1. a reexpedia. (A ~ cuiva corespondența.) 2. v. returna.
RETRIMÍTE vb. v. înapoia, reda, restitui.
A RETRIMÍTE retrimít tranz. A trimite din nou. /re- + a trimite
retrimite vb. v. ÎNAPOIA. REDA. RESTITUI.
RETRIMITE vb. 1. a reexpedia. (A ~ cuiva corespondența.) 2. a returna. (I-a ~ coletul primit.)

retrimitere dex

Intrare: retrimite
retrimite verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: retrimitere
retrimitere substantiv feminin
  • silabisire: -tri-