Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru retrimis

RETRIM├ŹTE, retrim├şt, vb. III. Tranz. A trimite din nou; a trimite ├«napoi, a restitui. ÔÇô Pref. re- + trimite (dup─â fr. renvoyer).
RETRIM├ŹTE, retrim├şt, vb. III. Tranz. A trimite din nou; a trimite ├«napoi, a restitui. ÔÇô Re1- + trimite (dup─â fr. renvoyer).
RETRIM├ŹTE, retrim├şt, vb. III. Tranz. A trimite din nou.
retrim├şte (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. retrim├şt, perf. s. 1 sg. retrimis├ęi, 1 pl. retrim├şser─âm; conj. prez. 3 s─â retrim├şt─â; ger. retrimi╚Ťß║ąnd; part. retrim├şs
retrim├şte vb. (sil. -tri-) trimite
RETRIM├ŹTE vb. 1. a reexpedia. (A ~ cuiva coresponden╚Ťa.) 2. v. returna.
RETRIM├ŹTE vb. v. ├«napoia, reda, restitui.
A RETRIM├ŹTE retrim├şt tranz. A trimite din nou. /re- + a trimite
RETRIMITE vb. 1. a reexpedia. (A ~ cuiva coresponden╚Ťa.) 2. a returna. (I-a ~ coletul primit.)
retrimite vb. v. ÎNAPOIA. REDA. RESTITUI.

Retrimis dex online | sinonim

Retrimis definitie

Intrare: retrimite
retrimite verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: retrimis
retrimis participiu