Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru retribuire

RETRIBU├Ź, retr├şbui, vb. IV. Tranz. A pl─âti cuiva o sum─â de bani pentru o munc─â prestat─â; a remunera. ÔÇô Din fr. r├ętribuer, lat. retribuere.
RETRIBU├ŹRE, retribuiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a retribui ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. retribui.
RETRIBU├Ź, retr├şbui, vb. IV. Tranz. A pl─âti cuiva o sum─â de bani pentru o munc─â prestat─â; a remunera. ÔÇô Din fr. r├ętribuer, lat. retribuere.
RETRIBU├ŹRE, retribuiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a retribui ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. retribui.
RETRIBU├Ź, retr├şbui, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A pl─âti o sum─â de bani pentru o munc─â prestat─â; a remunera; p. ext. (cu privire la munc─â, lucr─âri etc.) a recompensa ├«n bani. Lucr─ârile cele mai ostenitoare ╚Öi mai pu╚Ťin retribuite. GHICA, S. 225. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: retribuiesc.
RETRIBU├ŹRE, retribuiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a retribui ╚Öi rezultatul ei; remunerare. Sindicatele trebuie s─â vegheze la justa aplicare a sistemului socialist de retribuire. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2535.
retribu├ş (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. retr├şbui, 3 retr├şbuie, imperf. 3 sg. retribui├í; conj. prez. 3 s─â retr├şbuie
retribu├şre (re-tri-) s. f., g.-d. art. retribu├şrii; pl. retribu├şri
retribu├ş vb. (sil. -tri-), ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. retr├şbui, 3 sg. ╚Öi pl. retr├şbuie, imperf. 3 sg. retribui├í
retribu├şre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. retribu├şrii; pl. retribu├şri
RETRIBU├Ź vb. 1. a onora, a pl─âti, a remunera. (A ~ o munc─â prestat─â.) 2. v. salariza.
RETRIBU├ŹRE s. 1. v. plat─â. 2. v. salarizare.
RETRIBU├Ź vb. IV tr. A pl─âti ├«n bani (o munc─â prestat─â); a remunera; a recompensa ├«n bani. [Pron. -bu-i, p. i. retr├şbui, -iesc, 3,6 -ie. / < fr. r├ętribuer, cf. lat. retribuere].
RETRIBU├ŹRE s.f. Ac╚Ťiunea de a retribui ╚Öi rezultatul ei. [< retribui].
RETRIBU├Ź vb. tr. a pl─âti ├«n bani (o munc─â prestat─â); a remunera. (< fr. r├ętribuer, lat. retribuere)
A RETRIBU├Ź retr├şbui tranz. (persoane sau activit─â╚Ťi ale lor) A pl─âti ├«n bani sau ├«n natur─â; a remunera. /<fr. r├ętribuer, lat. retribuere
retribu├Č v. a da o r─âsplat─â, un salariu.
*retr├şbu─ş ╚Öi -─ş├ęsc, a -├ş v. tr. (lat. re-trib├║ere, it. retribuire, fr. r├ętribuer. V. tribut). ÔÇô Se conj. ca atribu─ş). Remunerez sa┼ş recompensez, da┼ş ban─ş p. un servici┼ş.
*retroact├şv, -─â adj. (lat. retro, ├«napo─ş, ╚Öi activ sa┼ş de la lat. retroactus, dat ├«napo─ş; fr. r├ętroactiv). Care lucreaz─â asupra trecutulu─ş: legea nÔÇÖare putere retroactiv─â. Adv. ├Än mod retroactiv.
RETRIBUI vb. 1. a onora, a plăti, a remunera. (A ~ o muncă prestată.) 2. a salariza, (rar) a salaria. (Cum ești ~?)
RETRIBUIRE s. 1. plat─â, remunerare, remunera╚Ťie, retribu╚Ťie, (rar) remunerariu. (Care este ~ pentru munca ta?) 2. salarizare, (rar) salariere. (~ unui func╚Ťionar.)

Retribuire dex online | sinonim

Retribuire definitie

Intrare: retribui
retribui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
  • silabisire: -tri-
retribui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: retribuire
retribuire substantiv feminin
  • silabisire: -tri-