retribuție definitie

12 definiții pentru retribuție

RETRIBÚȚIE, retribuții, s. f. Plată a muncii, remunerație; leafă, salariu. – Din fr. rétribution.
RETRIBÚȚIE, retribuții, s. f. (Ieșit din uz) Salariu. – Din fr. rétribution.
RETRIBÚȚIE, retribuții, s. f. Plată în bani pentru o muncă prestată; leafă, salariu, remunerație. Retribuția cunoscută i-a fost atît de puțină, încît... nu i-ar fi ajuns nici la întreținerea vieții. BOLINTINEANU, O. 414.
retribúție (re-tri-, -ți-e) s. f., art. retribúția (-ți-a), g.-d. art. retribúției; pl. retribúții, art. retribúțiile (-ți-i-)
retribúție s. f. (sil. -tri-, -ți-e), art. retribúția (sil. -ți-a), g.-d. art. retribúției; pl. retribúții, art. retribúțiile (sil. -ți-i-)
RETRIBÚȚIE s. 1. v. salariu. 2. câștig, salariu. (~ medie pentru munca de înaltă calificare.) 3. v. plată.
RETRIBÚȚIE s.f. Plată în bani pentru o muncă prestată; remunerație. [Gen. -iei, var. retribuțiune s.f. / cf. fr. rétribution, lat. retributio].
RETRIBÚȚIE s. f. plată în bani pentru o muncă prestată; salariu, remunerație. (< fr. rétribution)
RETRIBÚȚIE ~i f. înv. Plată în bani acordată cuiva pentru prestarea unei munci; salariu; remunerare; leafă. [G.-D. retribuției; Sil. -ți-e] /<fr. rétribution
retribuți(un)e f. plată pentru un serviciu, pentru o lucrare.
*retroactív, -ă adj. (lat. retro, înapoĭ, și activ saŭ de la lat. retroactus, dat înapoĭ; fr. rétroactiv). Care lucrează asupra trecutuluĭ: legea n’are putere retroactivă. Adv. În mod retroactiv.
RETRIBUȚIE s. 1. leafă, remunerație, salariu, (pop. și fam.) simbrie, (înv.) nafaca, năiem, (înv., în Mold.) hac. (Are ~ mare.) 2. cîștig, salariu. (~ medie pentru munca în acord global.) 3. plată, remunerare, remunerație, retribuire, (rar) remunerariu. (Care este ~ pentru munca ta?)

retribuție dex

Intrare: retribuție
retribuție substantiv feminin
  • silabisire: -tri-, -ți-e