retransmitere definitie

14 definiții pentru retransmitere

RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).
RETRANSMÍTERE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. – V. retransmite.
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, o emisiune radiofonică ori de televiziune primită de la alt post; a realiza o retransmisie. – Re1- + transmite (după fr. retransmettre).
RETRANSMÍTERE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. – V. retransmite.
RETRANSMÍTE, retransmit, vb. III. Tranz. (Despre un post de telecomunicații) A transmite, chiar în momentul recepției, semnalele de telecomunicații sau emisiuni radiofonice primite de la alt post.
RETRANSMÍTERE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei.
retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís
retransmítere (re-tran-smi- / -trans-mi-) s. f., g.-d. art. retransmíterii; pl. retransmíteri
retransmíte vb. (sil. mf. -trans-) transmite
retransmítere s. f. (sil. mf. -trans-) transmitere
RETRANSMÍTE vb. III. tr. A transmite din nou. ♦ A transmite imediat o emisiune radiofonică primită de la un alt post emițător. [P.i. retransmít. / < re- + transmite].
RETRANSMÍTERE s.f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. [< retransmite].
RETRANSMÍTE vb. tr. a realiza o retransmisie. (după fr. retransmettre)
A RETRANSMÍTE retransmít tranz. (programe de radiodifuziune sau de televiziune) A realiza o retransmisie. /re- + a transmite

retransmitere dex

Intrare: retransmite
retransmite verb grupa a III-a conjugarea a X-a
  • silabisire: -trans-
Intrare: retransmitere
retransmitere substantiv feminin
  • silabisire: -trans-