Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru retransmisiune

RETRANSM├ŹSIE, retransmisii, s. f. Recep╚Ťie ╚Öi transmitere concomitent─â a unor semnale de telecomunica╚Ťii, a unui program de radiodifuziune sau de televiziune. [Var.: retransmisi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. r├ętransmission.
RETRANSMISIÚNE s. f. v. retransmisie.
RETRANSM├ŹSIE, retransmisii, s. f. Recep╚Ťie ╚Öi transmitere concomitent─â a unor semnale de telecomunica╚Ťii, a unei emisiuni radiofonice ori de televiziune primite de la alt post. [Var.: retransmisi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. retransmission.
RETRANSMISIÚNE s. f. v. retransmisie.
RETRANSMISI├ÜNE, retransmisiuni, s. f. Transmitere, chiar ├«n momentul recep╚Ťiei, de c─âtre un post anume amenajat, a unor semnale de telecomunica╚Ťii sau a unei emisiuni radiofonice primite de acel post.
retransm├şsie (re-tran-smi-si-e / -trans-mi-) s. f., art. retransm├şsia (-si-a), g.-d. art. retransm├şsiei; pl. retransm├şsii, art. retransm├şsiile (-si-i)
retransm├şsie s. f. (sil. -si-e; mf. -trans-), art. retransm├şsia (sil. -si-a), g.-d. art. retransm├şsiei; pl. retransm├şsii, art. retransm├şsiile (sil. -si-i-)
RETRANSM├ŹSIE s.f. Retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emi╚Ť─âtor. [Gen. -iei, var. retransmisiune].
RETRANSMISIÚNE s.f. v. retransmisie.
RETRANSM├ŹSIE s. f. retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emi╚Ť─âtor. (< fr. retransmission)
RETRANSM├ŹSIE ~i f. Recep╚Ťie ╚Öi transmisie a unei emisiuni radiofonice sau televizate, primite de la alt post. [G.-D. retransmisiei; Sil. -si-e] /re- + transmisie

Retransmisiune dex online | sinonim

Retransmisiune definitie

Intrare: retransmisie
retransmisiune
retransmisie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e; mf. -trans-