Dic»õionare ale limbii rom√Ęne

11 defini»õii pentru retransmisie

RETRANSM√ćSIE, retransmisii, s. f. Recep»õie »ôi transmitere concomitentńÉ a unor semnale de telecomunica»õii, a unui program de radiodifuziune sau de televiziune. [Var.: retransmisi√ļne s. f.] ‚Äď Din fr. r√©transmission.
RETRANSMISI√öNE s. f. v. retransmisie.
RETRANSM√ćSIE, retransmisii, s. f. Recep»õie »ôi transmitere concomitentńÉ a unor semnale de telecomunica»õii, a unei emisiuni radiofonice ori de televiziune primite de la alt post. [Var.: retransmisi√ļne s. f.] ‚Äď Din fr. retransmission.
RETRANSMISI√öNE s. f. v. retransmisie.
RETRANSMISI√öNE, retransmisiuni, s. f. Transmitere, chiar √ģn momentul recep»õiei, de cńÉtre un post anume amenajat, a unor semnale de telecomunica»õii sau a unei emisiuni radiofonice primite de acel post.
retransmísie (re-tran-smi-si-e / -trans-mi-) s. f., art. retransmísia (-si-a), g.-d. art. retransmísiei; pl. retransmísii, art. retransmísiile (-si-i)
retransmísie s. f. (sil. -si-e; mf. -trans-), art. retransmísia (sil. -si-a), g.-d. art. retransmísiei; pl. retransmísii, art. retransmísiile (sil. -si-i-)
RETRANSM√ćSIE s.f. Retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emi»õńÉtor. [Gen. -iei, var. retransmisiune].
RETRANSMISI√öNE s.f. v. retransmisie.
RETRANSM√ćSIE s. f. retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emi»õńÉtor. (< fr. retransmission)
RETRANSM√ćSIE ~i f. Recep»õie »ôi transmisie a unei emisiuni radiofonice sau televizate, primite de la alt post. [G.-D. retransmisiei; Sil. -si-e] /re- + transmisie

Retransmisie dex online | sinonim

Retransmisie definitie

Intrare: retransmisie
retransmisiune
retransmisie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e; mf. -trans-