retortă definitie

11 definiții pentru retortă

RETÓRTĂ, retorte, s. f. Vas de sticlă, de pământ, de metal, de obicei în formă de balon, cu gâtul lung și curbat, întrebuințat pentru distilare la temperaturi mai ridicate în laboratoare sau în industrie. ◊ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat și care are întrebuințări în electrotehnică. – Din fr. retorte, germ. Retorte.
RETÓRTĂ, retorte, s. f. Vas de sticlă, de pământ, de metal, de obicei în formă de balon, cu gâtul lung și curbat, întrebuințat pentru distilare la temperaturi mai ridicate în laboratoare sau în industrie. ◊ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat și care are întrebuințări în electrotehnică. – Din fr. retorte, germ. Retorte.
RETÓRTĂ, retorte, s. f. 1. Vas de sticlă, de pămînt sau de platină, în formă de balon, cu gîtul lung și curbat, întrebuințat în laboratoare. 2. Vas mare, de obicei cilindric, construit dintr-un material refractar sau din metal, care se folosește la distilat în industrie. ◊ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat.
retórtă s. f., g.-d. art. retórtei; pl. retórte
retórtă s. f., g.-d. art. retórtei; pl. retórte
RETÓRTĂ s. (CHIM.) (rar) cornută. (~ pentru distilare.)
RETÓRTĂ s.f. 1. Vas (de laborator) confecționat din sticlă și având forma de balon cu gâtul îndoit. 2. Vas mare cu pereți refractari de diferite forme, folosit pentru distilări industriale. ♦ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat și care se întrebuințează la fabricarea electrozilor. [< germ. Retorte].
RETÓRTĂ s. f. 1. vas (de laborator) din sticlă, pământ sau platină, în formă de balon cu gâtul îndoit. 2. recipient cu pereți refractari, pentru distilări industriale. (< fr. retorte, germ. Retorte)
RETÓRTĂ ~e f. 1) Vas de sticlă în formă de balon, cu gâtul lung și îndoit, folosit în laboratoare pentru distilare. 2) Vas (de metal sau din materiale refractare) de forme variate, folosit în industrie pentru distilare la temperaturi înalte. /<fr. retorte, germ. Retorte
*retórtă f., pl. e (lat. retortus, órta, sucit, întors. V. toartă). Chim. Un fel de beșică de sticlă (lut, platină) cu gîtu sucit (cornută) care se întrebuințează la destilat.
RETORTĂ s. (CHIM.) (rar) cornută. (~ pentru distilare.)

retortă dex

Intrare: retortă
retortă substantiv feminin